Dolomiti. Spigolo Jori (Pomagagnon - Punta Fiames)

Iulie 2010
Andrei si Gabi
Lungime 450m
Dificultate: 5 (cam 6 in cotatia din Romania)

Ziua a treia aduce cel mai lung traseu de catarat facut. Acum ne si impartim in echipe diferite. Eu si Andrei vom merge in Spigolo Jori, iar Ileana, Adi si Vlad in via Strobel (via ferrata in Punta Fiames).
Spigolo Jori, in stanga cu sageti

Schita traseului, cotatiile sunt mai tari decat cele de la noi, cu jumatate pana la un grad diferenta

 Spigolo Jori (premiera in 1909) este unul dintre cele mai frumoase si frecventate trasee din imediata apropiere a Cortina D'Ampezzo. Aerian si expus, are o linie relativ clara si usor de urmarit. Catararea pe muchia efectiva se face undeva de pe la jumatatea acesteia, pana acolo urmarind traseul clasic Dimai, apoi traversand pe o brana larga, plina de jnepeni.
Nu este foarte dificil tehnic, insa pasajele cele mai interesant apar in a doua jumatate a traseului cand obosela incepe deja sa se simta.

Noi am plecat din camping devreme si am facut cam 2 ore pana la baza traseului. Tocmai cand ne bucuram ca paream a fi singuri in traseu, undela la 50 m desupra noastra, pe o poteca ce venea direct din Cortina au trecut 2 echipe. Asadar posibil sa stam la coada prin regrupari.
Pana aici se merge nelegat, de aici se scoate coarda
Primele lungimi din schita se merge nelegat, si trebuie atentie in urmarirea traseului. Aici ne bucuram ca-i avem in fata pe italieni, par ca ei stiu foarte bine traseul.
Ne intalnim la locul de unde se merge legat in coarda si observam 2 echipe, una de 2, alta de 3 alpinisti, italieni, care stiu foarte bine zona. Aici pierdem cam juma de ora astaptand sa ne vina randul, apoi insa, cunoscand traseul si fiind de-ai casei, italienii maresc distanta si nu ne vom mai intalni.

Catararea este usoara, iar asigurarile foarte rare, caracteristica pecare am observat-o in traseele clasice din Dolomiti. Avem cu noi nuci si bucle si anouri asa ca nu ne facem griji.
Andrei planteaza o nuca pe care nu reusesc sa o scot cu nici un chip. Nici cu cheie nici cu mini-pioletul pe care il am la mine. Nu vrea. Asta este, ofranda muntelui.

Mergem cap schimbat si ajungem repede la marea brana unde parasim traseul clasic si pe care traversam catre traseul nostru. Secund fiind, ma las furat de imaginile din jur si uit prin jenpeni 2 anouri, folosite de Andrei la asigurari. Trebuie sa ma intorc dupa ele, filat de Andrei. Nu e o placere sa dar asta este, data viitoare sigur nu le mai uit!
Brana lata si intoarcerea dupa anouri
Pe acolo pe undeva trebuie sa fie
Apar si ai nostri pe promontoriul din creasta de vis-a-vis.
Hei...ce faaceeetiii?
Coritna D'Ampezzo
De undeva din stanga jos am plecat noi
 Facem fotografii si ne pregatim pentru adevaratele pasaje de catarat. Soarele ne da de furca, avem ceva apa cu noi, dar ne oboseste teribil. Caldura foarte mare, iar secundul are de dus si saculetul cu bocancii , haine si apa.
Salutare! Noi ne pregatim de plecare.....
Andrei, plecat cap de coarda
Cu sageti, marcate pozitiile noastre
 Incepem sa simtim lipsa pitoanelor, abia in regrupari 1-2 pitoane. Andrei mai asigura la cate o nuca, un anou, etc, dar are si pasaje de liber de aprope 10m. O regrupare interesanta a facut-o la un piton deasupra lui,la un jnepan mic sub el si un tzanc la nivelul lui. Peste toate mai are si ghinion, regrupand de cateva ori la 3-4 m sub regruparea clasica.
Calcarul de aici are o culoare maroniu-galbuie, nu e ca cel de la noi, mai alb. Este si destul de friabil. Parca ar fi un lucru vechi ce sta sa cada, sa se prabuseasca,  ai impresia ca acum se rupe tot si pica peste tine.
Este randul meu sa urc
Pasajele nu foarte dificile le simtim mult mai grele din cauza caldurii, oboseala s-a instalat deja. In cel mai dificil punct exist ao bucla de coarda veche, prinsa de un bolvan incastrat. Foarte buna pentru asigurare, la mine a fost la fel de buna si pentru tractiune. Sacul din spate atarna din ce in ce mai greu.

Mergem din ce in ce mai greu, traseul lung si ora matinala la care ma plecat isi spun cuvantul. Nu stim cat mai avem pana sus, nu se poate vedea. La noi in tara nu am parcurs asa un traseu lung cu catarare continua (cr. Picaturii are multe zone lejere). Aici insa 10-12 lungimi deja de catarare si mai urmeaza.

Ma intrebam ce fac Ileana, Adi si Vlad. Cu siguranta au ajuns in varf. Ne vor astepta, sper s anu-i facemsa stea prea mult. Mai ales ca norii au acoperit soarele si un vanticel rece a inceput sa bata (aveam sa aflam ca ne-au asteptat cam 3 ore! Multumim pentru rabdare!)

In ultima lungime, cu 5-6m inainte de final mai este un pas pe care-l simt greu. Sunt aproape terminat. Avem peste 14 ore de cand ne-am trezit si peste 12 de catarare. Dar ce frumos a fost!
Andrei, la final de traseu, uita de orice oboseala
Asigurare si filare pentru secund..adica eu

Apare si secundul, obosit dar fericit
O strangere de mana la final de traseu



Sus, amicii nostri erau bine infofoliti si rezistau cu greu vantului. Ne asteptau de peste 3 ore insotiti de un bun cunocator al locurilor.

Pe varf, caietul cu amintiri

Intoarcerea am facut-o prin spatele masivului, o poteca clara, plina de grohotis, marca inregistrata Dolomiti.Efectiv inconjuram masivul Punta Fiames pentru a ne intoarce de unde am plecat de dimineata.
Pe parcurs Adi se joaca cu aparatul foto.
Lumini si umbre
Spigolo Jori, un superb traseul ...lung...
Mai multe fotografii AICI.



Zile senine!

.

5 comentarii:

  1. extraordinar de frumos. mi-ai facut o poftaaaa

    RăspundețiȘtergere
  2. e o minune acest blog! O minune! Va felicit din toata inima. Un sfarsit de saptamana minunat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Floriana,
    Felicitari si voua pentru blogul extraordinar pe care il aveti...iar foto sunt superbe!

    Maria,
    Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere