Se afișează postările cu eticheta ch rasnovului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ch rasnovului. Afișați toate postările

Pastel de toamna (I) - Muchia Iepurasului

Muchia Iepurasului
5 Nov, 2011
Ileana, Adi, Gabi
(+2 echipe in muchia Caprioarei)


Din nou in abruptul Postavarului, in peretele Animalelor. Am mai facut acest traseu dar Adi lipsise la apel ... acum i-a venit randul.
Acum vreau mai mult sa prezint imagini ale toamnei - aici gasiti descrierea mai tehnica.

Inca din Poiana Inului culorile toamnei ni se infatiseaza in toata splendoarea
Vedere din Poiana Inului catre Peretele Animalelor

In padure, covor de frunze, poteca mai mult se ghiceste. Si mai mult frunze stau gata-gata sa cada la primul fior mai rece. Parca am ajuns mai repede la perete de data asta ...

Ne impartim: noi in Iepuras, Andreea si Mihai in Caprioara. Plec sustinut, e deja caldut afara, si leg primele 2 lungimi, evident cu rugaciunile de rigoare la cele 30-50 fire de iarba din smocurile apucate pentru a trece in bine-cunoscutul balcon plin cu vegetatie de la finalul primei lungimi clasice (cam 25 m de la plecare).
Vedere din regrupare: toate culorile toamnei
Hornul ce separa cele 2 muchi: in stanga Caprioara, in drepata Iepurasul


 Fiind traseu usor, Adi si Ileana merg concomitent, eu am mai mult grija sa nu incurc corzile. Ajung si ei in regrupare (cam mica pentru 3 persoane) iar Adi preia conducerea. Ileana se burzuluieste la el sa nu faca 2 lungimi legate (uff....inca putin si va avea mai multa incredere in el). Adi pleaca iar noi ne hlizim la cei din Caprioara carora li s-a mai adaugat o echipa .
Eu si Ileana
Mihai Cernat si Andreea vis-a-vis
  Evident, Adi se descurca de minune si ajunge rapid in urmatoarea regrupare, dupa care este randul nostru. Pleaca tot Adi, este lungimea cu mica traversare a placii spalate. Leaga aceasta lungime cu cea scurta si usoara de dinaintea hornului.
Ileana, inainte de traverseu
Andrei, cap, Horia, secund
Apare si cealalta echipa din Caprioara. Andrei sta bine asezat in regrupare insa nu se poate intoarce pentru a poza. Pana la urma se contorsioneaza putin si reusesc sa-l prind.

Despre tura si aventura lui Dan in Caprioara cititi pe blogul lui.

Impreuna admiram peisajul: "foc" si "para" toamna ne inconjoara
 Bucegii in zari

Catre muntii Predealului si Piatra Mare
Cu greu ma dau dus de aici. Pe brana ierboasa dinaintea hornului final Adi si Ileana ma fileaza usor si linistit, parca furati de priveliste.

Si au si motive:


Totusi, trebuie sa ne mai si miscam. Pe brana, iarba uscata parca este mai alunecoasa decat atunci cand este verde si mergem asigurati cei inca cativa metri pana la baza hornului.

Hornul este o placere pentru cataratori. L-am mai facut, dar secund, acum este cu totul altceva. Ramonaj, sprait (mai ales sprait), emotii, prize intoarse sau aflate in interiorul hornului. Iarasi emotii la traversare si la trecerea peste surplomba, apoi plimbare pana sus. O nebunie!
De sus, comunicarea cu secunzii nu mai exista, dar in timp am invatat impreuna limbajul corzilor si nu sunt probleme. Aici insa, secunzii nu mai pot merge concomitent.
Ileana, la final ...si extraordinarele culori jos, in padure

Ca ziua sa fie completa, avem parte si de un apus superb! Astazi natura a fost darnica cu noi.
"Flacari" catre Bucegi



 


Zile senine !

.

Muchia Iepurasului (Ch. Rasnovului)


Ianuarie 2010
Traseu: Muchia Iepurasului  - 5A, 6, 4A0, 6lc (parerea mea este un 4A, 6, 5A0)


Participanti:
Ileana,                 Florin,                  Alex,                  Gabi            
Echipele formate: Gabi  cu Alex (cap schimbat); Florin (cap) si Ileana.

La mijloc de ianuarie 2010, cald si uscat asa ca mergem in Peretele animalelor pentru a catara. Din Poiana Inului se vede tot abruptul Postavarului inclusiv zona care ne intereseaza.
albastru - muchia caprioarei;   rosu - muchia iepurasului
Schita traseelor dn perete
 Cum eu mai facusem traseul, ca secund la lui Cristi Iacob, sunt primul care intru. In foto mai jos se vede hornul ce separa cele 2 muchii si in care intram spre finalul lc 1.
Plecarea in prima lungime
 Decsrierea tehnica de mai jos reprezintaun melanj intre opinii personale si informatii adunate de pe net.

Prima lungime se urca cca 10-12 m pe o fata cazuta cu destul de multe prize si putine pitoane, apoi in traverseu stanga (atentie: exista si 2-3 pitoane care conduc in dreapta inca 4-5 metri apoi se infunda) spre un diedru putin lasat pe spate, dar cu ceva mai multe pitoane (pe diedru 3-4 pitoane destul de ok, si un piton sanatos batut). Pe acest diedru e si pasul lungimii, pas care e dat mai mult de iesirea ciudata din diedru si anume intr-un balcon cu multa vegetatie dar in care nu prea ai ce sa apuci.
Traseul intra in hornul pamantos si ierbos dintre Muchia Iepurasului si cea a Caprioarei.  Iesirea din horn este usor surplombata, si aici trebuie sa folosim tehnica celor 30-50-70 de fire de iarba (fiecare dupa cum se simte in siguranta). Dupa depasirea acestui pas gasim pe peretele din stanga prize bune si o cordelina.
Imediat dupa iesirea din horn, usor dreapta si sus pana in prima regrupare, cu 2-3 pitoane ce pot fi solidarizate
De aici, traseul intra pe muchie si parcurgerea lui este o adevarata placere. Regruparile sunt foarte confortabile, pitoanele tepene, desi s-ar putea sari din greseala peste pitoanele vopsite verde,care se camufleaza perfect langa palcurile de iarba
A 2-a lungime (2 si 3 in schita) se urca 2-3 m, apoi usor dreapta pe o muchia foarte placuta de catarat, sustinuta pe undeva pe la gradul 5/5+ si foarte frumoasa, cu prize specifice calcarului, si cu o deschidere foarte frumoasa. Asigurari mai rare dar suficiente, o lungime foarte frumoasa una peste alta.


Bucegii vazuti dintr-una dintre regrupari

 

Lungimea 4  - O problema mai tehnica intervine - se urca pe muchie pana la o placa spalata unde se face un traverseu de 2-3m spre dreapta. Din stanga muchiei trebuie sa traversezi in dreapta pe aceasta bucata de aproximativ 3 metri, aparent lipsita de prize. Dar, la fata locului, pericolul dispare daca te asiguri la timp inainte de traverseu. Pe placa se afla un piton de care putem asigura pentru a face traverseul fara prea mari emotii.
Cu un grad de 6 aproximativ, cu apucat pitonul din placa e destul de accesibil. Apoi, fata cazuta pana in regrupare.
 Lungimea 5 e o formalitate, multa iarba si prize suficiente. Pornim usor stanga, apoi drept in sus pana iesim din nou pe linia muchiei. Aici muchia este inierbata, apoi urmeaza o brana inierbata pana in regruparea a 5-a
 Lungimea 6 - ultima lungime, horn cu pasi de 5+ sustinuti pe aproximativ 20m, cu bolovani incastrati, care fac ramonarea dificila sau imposibila, cu prize mari si sanatoase, necesita miscari care de care mai interesante. Se cer multe pozitii de sprait, multa miscare si foarte multa atentie asigurand in pitoanele aflate in stanga si in dreapta hornului.
Prima parte a hornului se urca pe fata din stanga, apoi executam o scurta traversare pe fata din dreapta, apoi direct prin horn prin ramonaj. Hornul se termina intr-o surplomba (bolovan incastrat) 
Sunt 2 variante de iesire:
1. Trecere directa peste surplomba. Se trece bolovanul incastrat, apoi lateral dreapta 1.5-2m. Urmeaza surplomba ce se poate trece fie la liber fie artificial (pararea mea:  6+ sau 5+A0)
2. La capatul hornului, chiar sub marele bolovan incastrat, se face iesirea pe fatza din stanga, pe o placa spalata, expus daca esti cap, miscari interesante ca secund la liber. Dupa trecerea placii, mergem dreapta si sus pana la iesire, comun cu ultima lungime din muchia caprioarei (cam 20m); regrupare la copac.
Atentie, pe ultimii metri, coarda se va trage greu datorita frecarii. Din regruparea finala contactual vizual si auditiv cu secundul este zero.

Alex, depasind bolovanul incastrat

Alex in surplomba
Alex depasind surplomba

Si un colaj de imagini cu miscari interesante pe parcursul hornului
In partea de jos a hornului

In partea de sus, depasire bolovan incastrat si traversare catre dreapta


Zile senine si stanca uscata!

Muchia Caprioarei (Ch. Rasnovului)

Iulie 2009
Mihai si Gabi
4A, 5 A0 (6+), 6 lc


Mihai isi dorea de mult timp sa ajunga in Caprioara din Peretele Animalelor dar cand puteam eu sa merg nu putea el si invers.Pana la urma am reusit sa gasim ziua cea potrivita pentru a face acest traseu.
La 7.30 eram in zona Piata Unirii si la 10.00 eram deja in Cheile Rasnovului. La 10.20 eram in Poiana Inului, ne-am echipat si am plecat spre Peretele Animalelor. Se vedeau ceva nori, dar ceva imi spunea ca o sa avem vreme buna  de catarat ... fara soare sau ploaie.

Eu mai facusem acest traseu in 2008 impreuna cu Liviu. Atunci aveam multe kilograme in plus iar lc5 a fost o adevarata piatra de incercare, cu oprire in anou la fiecare piton. Intre timp am slabit , am fost la sala, la stanca si alta e povestea acum.

Va trebui sa urcam pana la baza stancilor.
Am inceput sa urcam prin padure. Mihai era sigur ca nu o sa facem mai mult de 30-40 minute pana acolo, dar  ... cam dupa 1 ora de urcat eram la punctul de plecare in Caprioara.
Cam multa vegetatie, dar ne descurcam noi.
La baza traseului
 Plec eu cap, cunosc traseul. Catarare usoara, placuta. Mihai se misca si el foarte bine, nu avem cum intampina probleme pe aici.
Mihai, la finalul primei lc
Poiana Inului, vazuta din prima regrupare
Primele 4 lungimi sunt chiar usurele, poate doar in lc 2 sa fie un punct ceva mai interesant cu trecere scurta peste o burtica. In rest, de semnalat ca in lc 3 gasim doar 1 (un) piton. 
Tehnic, nu simti nevoia de mai mult (e o fatza cazuta in trepte), psihic parca ai mai vrea ceva pe acolo. Daca insisti, poti planta o nuca sau un anou pe undeva.
In regrupare
Plecarea in lc3
Dupa ce ajungem in regruparea a patra  ne odihnim putin, deoarece urma pasajul cel mai dificil din traseu, aflat in lungimea a 5-a. Stam 2 minute si ne trezim cu un nor negru deasupra noastra. Incepe sa picure si o sa sarim peste pauza. Chiar nu voiam sa ne prinda ploaia tocmai acolo.
Plec si trec destul de repede de pasaj, dar tot ma opresc putin in spitul de la jumatea fisurii. Urmeaza si Mihai, curios cat de tare este acest pas de 6+ la liber. Evident, i s-a parut partea cea mai frumoasa a traseului. Ca si secund, a trecut fara prea mari probleme pe acolo,
Ajungem in regrupare, iar norul de ploaie ne paraseste.
Regrupat dupa fisura
Mihai are chef de acrobatii
 Ultima lungime, mai scurta, nu pune probleme, doar o traversare de 1m pe sub o burtica solicita putin. Regrupam in varf, la un copac si pierdem contactul auditiv si vizul cu secundul.
Ultima lc pe creasta, pe hornul din dreapta este iesirea din Iepuras
La final de traseu
Sus, refil de mancare si apa, eu evident cu shake-ul dupa mine, mmm...delicios si hranitor. Prin padure, coboram rapid, iar in poiana Inului dam peste ....
...dulci fragutze
Sa vezi ce surpriza le fac alor mei acasa. Asa ca ma pun pe cules si reusesc sa strang cate ceva.


Zile senine!


Creasta Generalului

Martie 2008
Gabi ,Liviu si Mihai

Mihai ma batea la cap sa-l duc in General. Si eu si el eram la inceputuri in catarare dar eu mai facusem 2 lc si se punea ca eu il stiu cel mai bine dintre noi  :) .

Apare o oportunitate pe duminica si bag un  mes catre Mihai. Liviu ne spune ca se baga si el...Ideal ar fi fost sa fim in echipe de cate 2, dar vom merge si asa...un cap de coarda si 2 secunzi.Dimineata la 7 si am pornit spre Predeal.  In jur de ora 9 eram aproape de Predeal si am vazut ca ninsese ceva prin zona.Sper ca nu si in Cheile Rasnoavei...
Coboram pe serpentine, ajungem la Cabana Cheia si intram pe drumul forestier care duce catre Rasnoave. Pe aici nu ajunsese zapada si aveam toate motivele sa fim optimisti. Ajungem la "baza", ne echipam si ne pregatim sa intram pe traseu. La putin timp dupa noi ajung inca vreo 2-3 masini cu cataratori...lume multa la catarat azi :)

Plec eu cap de coarda, iar Mihai si Liviu vor fi secunzi. In prima lungime nu am probleme, doar la pasul de traversare catre dreapta ma trag de sfoara de acolo. Ajung si secunzii si pregatim lungimea urmatoare.



Dau mai departe, mi se pare mai usor decat prima lungime.
Mihai ma fileaza, pare serios si atent  ... sper ca asa si este  :)

 In a  doua regrupare incep din nou sa trag de corzi. Nu stiam ca partea cea mai obositoare a mersului cu 2 secunzi este trasul de corzi. Muncesti de-ti sar capacele ...


Duypa 2lc si jumatate se termina cataratul propriu-zis si s epoate merge neasigurat pe niste pante foarte abrupte, dar cu multi copaci, apoi pe crestulita...f frumos. Se poate renunta la papuceii de catarat.

Ajunsi la cablurile de bungee-jumping incepe via ferrata. Noi facem pauza dupa primul tronson de via ferata, este un loc mare cu privelisti spre Bucegi, ai si puncte de asigurare personala la cabluri.
Urmeaza inca 2 tronsoane de via ferata, la una dintre ele am mai scos coarda simtindu-ne obositi.

Cam asa arata tronsoanele de via ferata intalnite:


Urcam si avem noi unghiuri asupra Bucegilor

Se lasa seara, noi am mers foarte incet , gustand din fiecare priveliste si din fiecare bucatica de piatra atinsa.

Un ultim asalt si iata-ne ajunsi si la cruce!!! Obositi dar foarte fericiti!


La coborare suntem primiti cu covorul ... nu, nu rosu..ci cu cel alb al ghioceilor


Zile senine!