V.Bucsoiului, vf. Omu, v. Morarului

31 Dec 2011 - 01 Ian 2012
Adi, Ileana, Gabi, Dan

Adi, Ileana, Gabi, Dan in saua Bucsoiului, la inceput de an

Care este cel mai scurt si interesant traseu catre vf Omu, pe care nu am mai fost? Pai, nu prea multe ... dar unul despre care am auzit lucruri frumoase: valea Bucsoiului.

Cu rosu traseul de urcare, cu verde traseul de coborare

Trupa noastra primeste de aceasta data un invitat, Dan, pe care dorim sa-l initiem in ale vailor de abrupt pe timp de iarna.
Ajungem cu masina, nu foarte devreme, la Gura Diham si o luam usurel spre Poiana Izvoarelor. Nu am mai fost de ceva timp prin zona si de data asta traseul mi s-a parut mai usor dar mai lung decat in alte dati. La cabana Poiana Izvoarelor, surprinzator, nu este nimeni.

Ciocanim la bucatarie, apare cineva, cerem 3 ceaiuri si niste apa. Apa, nu se poate, nu se poate! Hmm...ma rog. Dan merge afara si umple cu zapada o sticla de 1l. Peste zapada punem un ceai si apoi sticla o asezam langa radiatorul existent pt a se mai topi ceva pana plecam.
 Adi are nevoie la toaleta, ii arat unde este si cand revine imi spune ca este o chiuveta unde curge apa. Ma duc si eu la toaleta si cu ocazia asta umplu 2 sticle de 0.5l. Pe care le asez langa radiator. In 2 minute usa ce duce catre toaleta este incuiata pe cealalta parte. Oare cata apa putem sa luam 4 insi? Ca altii nu mai erau pe acolo... Interesanta faza, s-a mai sters o cabana de pe lista !!!

Mai apar 2 persoane ce au drum catre Malaiesti. Ne uram drum bun si plecam. Zapada buna de mers, nu este deloc mare sunt urme ale celor ce au mers catre Malaiesti. In poiana Bucsoiului ajungem pe la ora 13.00 si observam ca este ceva zapada dar care nu acopera toti bolovanii. Recunosc locul unde am facut exercitii practice la cursul de alpinism de iarna, atunci era insa mult mai multa zapada.

Noi suntem insa fericiti ca ne aflam din nou pe munte. Este si destul de frig, mult sub zero, cred ca pe parcursul turei am avut intre -5 (la gura diham) si -17 grade (la vf omu) posibil ceva mai rece pe canionul vaii.  Oricum, majoritatea turei a fost la sub -10.

Imediat dupa ce intram pe vale ne punem hamurile si castile, nu de alta dar mai bine le caram pe noi decat sa nu le avem aranjate daca este nevoie.

Ajungem la un bolovan unde inaintarea necesita pioletii. Aplicam tactica bagajelor date jos, urc cei 2-3 m intr-o diagonala cu un "picior de lemn" si un piolet bagat intr-o fisura (si lasat acolo pt coechipieri), asigur sus la pioleti apoi trag bagajele si asigur coechipierii. Scurta dar dificila trecere.

Pe la 14.20 (noroc cu aparatele foto astea noi ca memoreaza si ora fotografiei) ajungem in fata primei saritori mari, ce se poate trece pe partea stanga, dupa un scurt traverseu. 

Panta este mai accentuata decat pare in foto; mie mi-a adus aminte de Hornul Coamei

Adi si Ileana o iau inainte, obisnuiti cu astfel de zone. Eu raman in spatele lui Dan pentru orice eventualitate. Si eventualitatea apare :)
In zona cea mai tehnica, un fel de mixt zapada, gheata, stanca, Dan are ceva retineri si nu mai stie cum sa inainteze. Nu este in pericol dar sta intr-o pozitie obositoare. Strig dupa Adi care arunca coarda (eh, uite...de-aia ne-am pus hamurile mai devreme cand parea a nu fi nevoie de ele) si-l ajuta pe Dan sa iasa. Mai mult psihic, pt ca tot pe picioarele lui a iesit.

Dupa aproape inca o ora traseul face un cot. Intai 90 grade stanga (spre sud-vest, verificat si cu busola), trece peste o treapta apoi facem din nou dreapta, aproape 90 grade, revenind pe directia de urcare nord-vestica.

90 grade stanga, apoi dreapta

In scurt timp iesim intro sa de unde va trebui sa facem o traversare destul de aeriana. Varianta ar fi sa rapelam si apoi sa urcam dar parca nu ne vine. Se vede si continuarea vaii care se transforma in canion.

Traversare se face pe la baza stancii;  in plan indepartat canionul care urmeaza

Desi nu ar fi fost neaparat nevoie, pentru a evita orice emotii amenajez o balustrada asigurand la un capat intr-un jneapan iar la celalalt capat la doi pioleti. Avem totusi cu noi un incepator care insa s-a descurcat foarte bine.

Poate unghiul este un pic mare,  sub 90 grade ar fi si mai bine

Peretii canionului sporesc impresia de abrupt iar Dan se cere legat in coarda. Asa vom merge pana in saua Bucsoiului. Mi-a placut ca nu a bravat aiurea si daca asa s-a simtit el confortabil, mi-a cerut acest lucru.
S-a facut deja 16.30, nu am mers foarte repede,dar avem si saci grei si mari in spate.

"Am cam obosit, dar merg inca, stai linistit!"

Pe de alta parte nu ne grabeste nimeni, doar frigul incepe sa se simta din ce in se mai aprig ... si odata cu intunericul va fi din ce in ce mai rece. Adi are niste bocanci noi, Scarpa Mustang, in care a cam simtit frigul, i-au inghetat degetele pana sus. Dan are niste no name, dar din piele groasa, nu are probleme.

Pana sus nu au mai fost saritori descoperite. La fereastra, ne strecuram prin ea, mai usnt cam 2 m pana sa se astupe fereastra.
Adi si Ileana maresc ritmul in ideea de a ajunge in creasta pe lumina, eu raman cu dan in coarda. Mergem fiecare in ritmul lui, coarda se mai intinde, ma mai opresc..si tot asa inca vre-o ora.

Iesim in saua Bucsoiului, acum s-a facut deja intuneric, deci este trecut de 18.00, am facut cam 4-5 ore pe vale, cu scosde 2 ori coarda cu sacii grei, ma declar multumit  :). Ne oprim sa mai si mancam cate ceva.

Vedem luminile de le Omu si o luam pe poteca marcata ce coboara dinspre Bucsoiu. Nu a fost chiar plimbare, cum m-am asteptat. Mai urcam 2 mototoaie care ne solita putin. Apoi vizibilitate excelenta, eu si Dan ne permitem sa mergem n ritm de plimbare. Ne mai ia cam 2 ore pana la Omu. Per total, de la intrarea pe vale pana la Omu au fost 7-7.5 ore cu mers relativ incet.

Exemplificare pentru temperatura la care ne-am plimbat in ultimile 2-3 ore:

Ora  17.30   ......................... si ..................................... ora 20.30

A doua zi, o vreme superba, un ger de crapa pietrele. Facem o scurta plimbare de dezmortire pana la hornurile malaiestilor si inapoi. In horn e friggg !!! La soare este inca bine.

Decidem sa coboram pe V.Morarului. Prima parte este usoara, zapada este numai buna si pierdem altitudine rapid. La trecerea in caldarea inferioara scoatem coarda deoarece nu este zapada suficienta iar stancile nu se vad clar fiind totusi acoperite de un strat subtire de zapada.

Intalnim zone cu zapada ceva mai multa iar eu si Adi nu ne putem abtine de la joaca

Uiuhuuu...!!!!

Se face din ce in ce mai cald. Probleme pe traseu nu mai sunt. Batem la picior poteca si  iesim in TR. Cam 3 ore de la vf Omu.
Facem dreapta pana la cabana de vantoare, apoi pe langa ea direct la Gura Diham.

Mai multe fotografii AICI.


Zile senine!

V. Adanca, vf. Omu, v. Alba - primele nemarcate pe zapada

Aprilie 2007
Marian Anghel (ghid), Radu Hera, Gabi Colea, participant nr. 4 (nu-mi amintesc numele)


Dupa ce in toamna 2006 participasem la cursul de initiere alpinism vara iar in iarna fusesem si la vf Omu in primavara am vrut sa intru si pe nemarcate, pe vaile alpine in conditii de zapada. Cum era prima data pe acest gen de trasee am apelat la Marian Anghel, cu care facusem si cursul. El a propus V. Adanca, iar faptul ca ajungeam si la vf. Omu imi era de ajuns.

Valea Adanca si traseul parcurs

Asadar, vineri seara, impreuna cu Marian si Radu mergem la cabana Poiana Izvoarelor, cel de-al patrulea urmand a ajunge sambata dimineata. Rememoram diverse momente din timpul cursului din toamna (Radu a participat si el atunci), Marian ne spune cate ceva despre traseul ce urmeaza sa-l facem si mergem la odihna. Nu inainte de a pregati bocancii (curatat, ceruit, lustruit  :)

Dimineata plecam cam cu juma de ora mai tarziu decat era programat (cred ca am plecat pe la 7.30). Se anunta o zi cu soare si cald (adica maxima peste 0 grade sus in creasta)

Ajunsi in Poiana Morarului iar mai apoi in Poiana cu Urzici, avem o priveliste a Acelor din "cealalta parte" ca sa spun asa.

Si traseul pe unde urma sa mergem noi astazi (foto realizata de Costin, 1 an mai tarziu)

Valea nu este grea, atunci cand saritorile sunt acoperite de zapada. La umbra zapada era excelenta pentru coltari, la soare insa era deja moale si umeda. Evident, gecile dispar de pe noi, la mine kilogramele in plus duc si la trasnpiratie abundenta. marian merge in fata si bate urme acolo unde este nevoie.

La iesirea din vale, o luam pe coasta din dreapta si facem un popas la Coltul Vaii Adanci, un loc cu o priveliste mirifica. Caprele negre isi fac si ele aparitia pe Morar, zapada topita in multe locuri lasand la iveala ceva fire de iarba.

Dupa o gustare si lafaiala la soare o luam mai departe catre creasta Morarului, pe crestulitza ce desparte v.Adanca de valc. Morarului. Foarte frumoasa zona aceasta,colegul cu nr 4 este impresionat si-l roaga pe Marian sa-l lege in coarda pana in creasta Morarului.

Iesim in Creasta Morarului, undeva dupa Acul Mare. Este mult soare, dar si vantul adie asa ca ne obliga sa ne pastram echipati.

Radu, Marian, eu, colegul

De aici mai este ceva de mers pana la vf. Omu. Ajunsi acolo, cabana este inchisa iar la meteo nu ne puteam caza. Asadar mai departe, catre Babele. Schimbare de plan pe care eu am simtit-o destul de mult, fizic, ajungand la Babele foarte obosit. In cabana era rece, in camera s-a mai incalzit de la noi, dar cu sacul de vara si cu 2-3 paturi a fost ok pana la urma.

Vf si cabana Omu

Vedere de pe Vf Bucura Dumbrava (vf. Ocolit)

A doua zi Marian decide sa coboram pe v. Alba. De la Babele pana la intrarea in vale am resimtit oboseala din ziua precedenta, apoi insa mi-am revenit si nu am mai avut probleme. Nestiind foarte sigur cum este zapada, Marian ne leaga in coarda.

Sesiune foto la saritoarea carnului:

In poiana "la verdeata" vedem urmele avalanselor de primavara:

Pentru mai multe fotografii click AICI.


Zile senine !

Vf. Omu - iarna

Ianuarie 2007
Gabi si Sorin

ziua 1: Sinaia - Cota 2000 - Babele
ziua 2: Babele - vf Omu
ziua 3: vf Omu - Babele - Busteni

Imi aduc aminte ca imediat ce am trecut de cota 2000 a inceput sa ninga serios, apoi pe langa Piatra Arsa a inceput si un vant teribil.

 Eu, cu multe kilograme in plus si cu pregatire fizica mai degraba precarea am tras din greu sa tin pasul cu Sorin.
Asa ca planul nostru de a ajunge la Omu in aceeasi zi a trebuit schimbat si am ramas peste noapte la Babele.

A doua zi o vreme frumoasa dar foarte rece, nu ne-am grabit deloc. Privelisti extraordinare in soare cu zapada.

A fost prima data cand am pus coltarii in picioare.

 Zapada, cat cabana Omu.

La intoarcerea spre babele din nou un vant foarte tare, ceva poze mai jos cu zapada spulberata