Bicicleta si catarare. Basarbovo

16 Aprilie 2012
Bicicleta Giurgiu-Basarbovo
Catarare
Bicicleta Basarbovo - Giurgiu
Participanti: Monica, Mihai, Dan, Pishti, Gabi, Adi + cutzu Ursa


A doua zi de Pasti se anunta o fereastra de vreme buna intre zilele capricioase ale acestei perioade. La noi la munte e totusi urat, asa ca ne orinetam mai spre sud, la traditionalul deja loc de deschidere a sezonului de catarat - Basarbovo.

Conform zicerii  "Cei patru  apostoli erau de fapt trei: Luca si Matei" ne-am pregatit 9 si am plecat 6. Restul au fost decimati de efectele meselor imbelsugate de Pasti.

Astia suntem, astia plecam. La Giurgiu lasam o masina in parcare la Kaufland si ne impartim. Adi si Dan vor merge cu masina la Basarbovo, ceilalti vom da o tura scurta de bicicleta.

Traseul parcurs pe biciclete

Avem un usor vant din fatza dar in combinatie cu soarele iese un amestec bun. Dupa cativa km ramanem la tricourile cu maneca scurta. De pe pod admiram Dunarea curgand lin in aceasta zi insorita.

                          

Eu, cu bicicleta de oras (Kona Dew 2009) (restul au MTB-uri), duc trena pe soseaua de centura a orasului Ruse. Adi are chef de tras mai tare si mai iese din rand dar il prindem rapid  :). Pe aceasta sosea avem un fals plat, in usoara urcare, punctat de 2 sau 3 usoare urcari.

Iesim de pe soseaua principala, catre stanga, inspre Basarbovo, chiar inainte de un pod. Este si un indicator.  Pe coborarea ce urmeaza plecam tare insa suntem nevoiti sa incetinim din cauza unui autobuz vechi si prafuit care parca nu se incumeta sa coboare mai rapid. La fel de adevarat este si faptul ca la intersectia de jos drumul nostru are un indicator de "Stop", asadar mare atentie !

Stiind ca in curand urmeaza o urcare mai serioasa (dealul dinainte de Basarbovo), oprim putin pentru odihna si hidratare. Fiecare va urca dupa cum il vor tine puterile. Pentru cei obisnuiti mai des cu bicicleta nu este decat o usoara catarare, pentru cei mai amatori, asa ca noi, este o catarare dificila (cred ca lungimea este cam 400-500m pe aceasta parte).
Eu reusesc sa urc cu foaie 2, pinion 3 (din 8) sideocamdata sunt multumit ca nu a fost nevoie sa cobor. Ceilalti reusesc si ei sa urce fara a cobori de pe bicicleta. Evident, pauza de 5 minute in varf pentru recapatarea suflului.

Iesirea din Ruse, undeva in varful dealului

Urmeaza coborarea mult asteptata iar viteza creste ametitor. De data aceasta mi s-a parut mult mai scurta, de aceea banuiesc ca am ajuns undeva la peste 60 km/h (coborirea de anul trecut am masurat-o si era pe la 55km/h). Conteaza insa mai putin.

Inainte de dealul ce trebuie urcat si coborat spre faleza fac schimb cu Pishti. Un DHS de 20 kile, tanc nu alta. Merge relativ ok  la urcareape sosea, iar la coborire se vede diferenta fata de a mea. Pe jos nu mai este asfalt ci doar beton. Cu a mea as fi stat foarte concentrat cu ghidonul bine strans in palme. Acum insa ma simt mult mai lejer cu tancul de sub mine.

La faleza nu era nimeni inca, desi prin zona erau 5-6 masini cu oameni la pescuit si la iarba verde. Deja incalziti cu biclele intram in actiune la catarat. Eu fac echipa cu Adi evident. La fel de evident, Monica urmeaza sa catere cu Mihai. Iar Dan, fara chef de catarare, il va fila pe Pishti.

Eu intru in trasul usor din diedru Uvelichenie (Zoom) (grad 5 dupa cum e scris pe stanca), Mihai pleaca pe
Premahvane (Removal) (4+, o crestulita simpatica) iar Pishti intra in Dinamichen obhvat (Dynamic range) (grad 6, pe o fisura in mare parte a traseului).
Deja e cald (desi este abia 10.30-11.00), faleza este in plin soare si ne gandim cum va fi mai incolo (prognoza indica o maxima de 21-22 grade, evident la umbra)

Eu, in primul traseu (foto este mai veche, nu este de la iesirea aceasta)

Pasul cheie al traseului, se iese putin pe pretele din dreapta, apoi se revine pe fisura
 (foto este mai veche, nu este de la aceasta iesire)

Incep sa apara si alti amatori de catarare, bulgari si romani. Recunosc oameni atat de la sala de la Cornel Sain cat si de la sala de la Adi Burcea. Noi ne vom roti pe traseele din peretele aflat in dreapta diedrului.

Pana la pranz mai fac Dinamichen obhvat (Dynamic range) (gr 6) cap de coarda. Traseu care presupune ceva miscari mai intinse, cel putin acum dupa perioada de iarna, asa le simt. Si apoi Rumansko momche (Romanian boy) (-7/7) dar cu buclele deja puse de Pishti. Si tot a trebuit sa ma trag de 2 bucle in punctele cheie. Asta e nivelul acum, trebuie sa pun osul (aka muschii, articulatiile si mai ales degetele) la munca!

In Dynamic Range (in stanga traseului este Romanian Girl cu iesire prin dreapta cavitatii de sus ,
apoi si mai in stanga Romanian Boy cu iesire prin stanga cavitatii) - foto mai veche

Este pranz, este foarte cald, noroc ca am luat fiecare destula apa. Ne retragem la umbra pentru pranz. Apa, apa si iar apa ...apoi mancare si odihna (unii i-ar spune leneveala ... dar e de discutat). Faleza este plina, dar am vazut-o si mai aglomerata.

Cu greu (dupa aprox 2 ore) ne miscam de la umbra. Stanca arde dar si noua inca ne mai arde de catarat.
Eu si Adi intram facem fiecare cap Premahvane (Removal) (4+, o crestulita simpatica). Atentie la traseu, este necesara o coarda de minim 60m pentru retragere, fie rapel fie coborat. Coarda de 50 m nu este suficienta!
Pishti face Kloun (Clown) (grad 7) in mansa. Nu ma incumet, din ceea ce vad ma depaseste clar, surplomba cu prize fine. Eu mai fac Rumansko momiche (Romanian girl) (grad 6) in mansa si recuperez si buclele din traseul alaturat.
Dupa inca 15-20 minute de pauza incerc Patyat na bezrabotnite (The way of the unemployed) (grad 6). La pasul dintre a doua si a trei ancora renunt, nu ma mai tin degetele desi prinsesem priza care trebuie. Dimineata probabil as fi reusit. Data viitoare sper ca iese.

Peretele din stanga diedrului, cu traseele Dulfer si  the Way of the unemployed  "pe coltz"

Gata cu cataratul, mai ales ca mai avem si aprox 20 km de biciclit. Monica renunta la mersul cu bicicleta si va veni cu masina. Eu, Adi si Pishti ne echipam si plecam. Admiram de departe manastirea de la Basarbovo.

La dealul de la iesirea din Basarbovo nu am avut tragere de inima sa-l urcam in sa si am dat-o pe jos. Pe aceasta parte este mai lung si mai dificil decat pe partea cealalta.
Insa catararea ce da in soseaua de centura am facut-o in sa. Apoi pe falsul plat (in usoara coborare) mergem rapid si ajungem repede la pod. Asfaltul este groaznic pe pod, plin de gropi, denivalri si rosturi de dilatatie.

Intrarea in tara

Apoi la vama, pe scurtatura in oras ... parcare ...  masina ...bicle sus ... si spre casa!


Zile senine!


NOTA: fotografiile sunt mai vechi si sunt facute de Costin Mircea

Autostrada, ciulini si bostani (cu bicla)

18 Sept 2011
Ileana, Adi, Gabi

Vreme frumoasa dar treaba prin oras asa ca de data asta nu ajungem la munte.Pentru a nu sta chiar degeaba incropim o tura de bicla pe langa Bucuresti. Initial voiam sa mergem pe traseul de la Prima Evadare dar am ajuns la manastirea Caldarusani (dus-intors, 67 km)

Cu rosu la dus, cu verde la intoarcere

Plecam tarziu (11.00) din Otopeni, rulam pe soseaua de centura pana in Tunari si dupa ce trecem de localitate cotim la dreapta pe un drum printre tarlale. Pe un zid, langa sosea, era scris "concurs 8 mai", nu stiu despre ce a fost vorba dar pe parcurs am gasit cateva urme de marcaj (banda alb/negru cu CUBE).

Lasam in urma traficul de pe sosea si dam de liniste, soare, drumuri valurite, de tractor. Ba, la un moment dat dam chiar de un tractor care ara pe acolo iar nenea de-l conducea ne propune sa facem schimb de vehicule. Cred ca se plictisise singur pe acolo; nashpa cu agricultura asta pe la noi. Il salutam, mai dam o gluma si ne continuam drumul. Mergem relativ incet, nu avem unde sa ne grabim. Eu si Adi mai facem schimb de bicle (eu am o Kona Dew iar el un MTB). Senzatiile sunt diferite, parca merg cu tancul.

Observam si santierul autostrazii care va fi gata candva. Facem un mic "de-tour" sa vedem si noi ce mai e pe acolo. Deocamdata in aceasta zona s-a ajuns la asfaltare, cateva utilaje si cativa oameni isi vedeau de treaba pe acolo. In ritmul asta, cred ca fiu-meu de 7 ani va apuca si el o tura de bicla cu prietenii de liceu, in care sa vada santierul noii autostrazi.

Revenim la drumul printre tarlale si dam de o portiune cu multa piatra. Aici dau un pic mai tare la pedale (inca pe MTB-ul lui Adi) si-l las in urma, el descurcandu-se ceva ma greu cu a mea bicla.

Prima pauza o facem la intrarea in Caciulati, la umbra nucilor. Apa multa, croissante, iar Adi si Ileana impart o nuca proaspata. Nu ma dau in vant dupa fructele astea acum, ci mai incolo, spre iarna dupa ce se usuca si merg cu putina sare si mai mult vin.

Aici hotaram destinatia finala, Caldarusani, intram pe sosea si pedalam prin Moara Vlasiei. Pe sosea nu-mi place aglomeratia asa ca incerc sa mergem cat mai repede.

Adi vede un mar plin de fructe chiar la marginea drumului. Si ce fructe, mere bot de iepure, preferatele mele. Sunt cazute pe jos cateva, dar sunt lovite, stricate. In fine, pomul fiind plin ma urc sa iau cateva fructe mai bune si mai rosii.  Asta ca sa nu ratez un pic de catarare. Depasesc o surplomba formata de o craca si apoi trec cu o semibavareza frumoasa si ajung la merele dorite. Na, ca uite stanca si cataratul se tin scai de mine.

De pe strada apare un tip si ne ia la rost, ca e marul lui si ca el nu il tine pentru toata lumea. Pana aici, pot intelege pe omul respectiv. Raspund politicos ca voiam si noi un mar si ca ma dau jos imediat. In timp ce coboram nu stiu ce schimb de priviri are loc intre Adi si respectivul ca tonul se schimba radical. Limbajul devine agresiv, violent chiar ... iar din curte mai apare un tip cu un mers si o atitudine de pus pe hartza.
Simt ca lucrurile pot degenera, ma grabesc sa cobor si incerc sa linistesc oamenii. Desi de obicei sunt destul de impulsiv imi dau seama ca nu am cu cine discuta si vorbesc cu un calm desavarsit. Tipii par un pic descumpaniti de tonul meu (erau pregatiti de artag) si desi inca agresivi in ton si limbaj raman pe loc iar noi ne vedem de drumul nostru. Evident le-am lasat si cele 3-4 mere culese, rasturnand destul de ostentativ casca in care le pusesem.
Poate am gresit si noi ca ne-am urcat in pom. Eu insa, in locul tipului daca eram as fi procedat astfel (si am facut asa in alte imprejurari): "mai baieti, ce cautati in pomul meu? luati 2-3 mere, ziceti bogdaproste se fie de pomana, si vedeti-va de drum". In fine, nu ne stricam ziua doar pentru atata.

La intersectia unde facem stanga catre manastirea Caldarusani este o troita si o fantana. Sar'mana celui ce a facut fantana acolo, buna apa rece pe caldura de afara.

Troita cu fanta

De aici inca cateva minute si ajungem la aleea catre manastire unde sunt placut surprins de existenta unui panou informativ, chiar la sosea.

N

Suntem tentati sa intram pe traseul descris, nu pare foarte lung, insa eu trebuie sa ajung mai devreme acasa asa ca renuntam de data aceasta.
Dam o fuga si pana la manastire, si semnele toamnei incep sa apara, aleea fiind strajuita de copaci cu frunza aramie, iar roadele campului incepand a fi aduse in gospodarii..

Frumoasa alee catre manastire

Roadele campului

Ne hotaram sa urmam un alt drum printre tarlale, ce incepe sub podul existent, de-a lungul unuia dintre cele doua brate ale lacului, urmand ca apoi sa vedem ce-o fi. Praf mult, colb, se vede ca nu a mai plouat de ceva vreme. Dam de un ponton ce duce pe lac, parca ar fi un drum ce leaga uscaciunea campului de luciul si racoarea apei, insa intanginbil, de neparcurs de catre plantele insetate si deja muribunde

Drumul ce pleaca de sub pod

Pontonul

Apoi apar bostanii, ca niste bolovani gri-deschis, strajuind drumul, netulburati de trecerea noastra, facand probabil planuri de viitor: unul se vrea copt la cuptor cu lapte, altii se vad in placinte rumenite si aburinde ...mmm..

Bostanii de la marginea drumului

Dupa o bucata de vreme drumul pare a se infunda in mlastina formata de coada lacului. Zaresc insa o posibilitate de continuare printre ciulini si plante uscate, o poteca abia conturata (cine o umbla pe aici?). Numai ca este si un sant adanc, asa ca luam bicla in brate si hop!..sarim peste.

Ileana peste sant

Urmeaza cea mai ciulinoasa parte a turei, mergem pe langa biciclete 10-15 m, traversam un firicel de apa (era sa spun un valcel  :) si scapam. In cateva minute iesim la un drum de tara, lat si bine pietruit

Adi peste firicelul de apa

Eu, dupa ce am trecut de ciulini

Dam de un catun (10-12 case) cam parasit si un localnic ne spune ca apartin de Moara Vlasiei. Imediat dupa intram in autostrada si hotaram sa mergem pe ea. Soarele arde deja, 30 grade la umbra ... dar de unde umbra in plin camp?
Intr-o zona mai joasa, malurile excavate ajung la peste 3, si profitam de putin umbra pentru a ne odihni.

Pe santierul autostrazii Adi si Ileana toropiti de caldura, trag tare spre zona cu umbra

La revenirea in Caciulati decidem sa o luam pe sosea, eu ma grabeam sa ajung acasa, Adi cu probleme la sa ... mai exact la portiunea moale a corpului care ia contact cu saua.

Ar fi multe de facut cu bicla in jurul Bucurestiului, dar pe o vreme mai racoroasa, ca noi ne-am topit.


Zile senine!

Bicla - canion Cerni Lom

Noiembrie 2010
Participanti: 17
Traseu:  *  Giurgiu - Ruse - Ivanovo - (canion Cerni Lom) - Cherven
             *  retur prin aceleasi localitati dar pe sosea             (total 110 km)

Aproape tot grupul

 La tura initiata de Cezar a raspuns neasteptat de multa lume si astfel ne-am strans 17 insi in Giurgiu dornici de o plimbare de 80 km prin tara vecina (80 estimase Cezar, ce a iesit este altceva).

Mirare pe fata vamesilor atat la noi cat si la bulgari. Nu cred sa mai fi vazut atatia ciclisti la un loc.
Ne duce Cezar prin Ruse, prin oras ( eu stiam varianta care ocoleste orasul). La acea ora matinala in weekend aproape nimeni prin oras sau prin parcuri. Dupa peste juma de ora de traversat orasul iesim la sosea si dam tare pe inainte. Sosea fiind am inceput imediat sa zburd. Paranteza: eu am fost singurul cu bicla de oras Kona Dew 2009) toti ceilalti avand MTB.
Pana la dealul de dinainte de Basarbovo s-a mers relativ grupat apoi pe deal ne-am imprastiat iar coborarea in Basarbovo este dementiala, atingi peste 50km/h, depinde cat te tine sufletul (am auzit si de 65km/h pe acolo). Acolo facem o prima regrupare (scurta) a zilei. Trecem de drumul ce duce la faleza de catarat, dupa care ma urmeaza vre-o 3 "cocoase" cum le zice Cezar (denivelaturi ale reliefului de urcat si coborat). La iesirea din Basarbovo gasesc un loc numai bun pentru prima pauza mai serioasa, se cerea o pauza de papica si bauturica.

E bine la soare

Urmeaza o portiune relativ dreapta unde din nou ne insiram, fiecare dupa posibilitati. Traficul lejer ne permite sa mergem chiar si 3 in paralel pentru diferite discutii. La intersectia de la intrarea in Ivanovo ne oprim din nou pentru a strange grupul, de aici urmeaza sa coboram spre canion.

La intrare in Ivanovo

Coboram spre canionul Cerni Lom (in parcul national Russenski Lom). Inainte de intrarea in el ajungem la faleza Gramovetz unde sunt ceva foste chilii, biserici sapate in stanca (in acesta zona sunt foarte multe, chiar si la Basarbovo sunt unele foarte apreciate). La baza falezei cateva panouri explicative referitoare la zona.

Faleza Gramovets; noi vom continua pe canion, undeva in dreapta jos. In plan indepartat faleza si bisericile rupestre din Beli Lom, obiective Unesco.

Intrarea in canion se face pe poteca asfaltata

 Dupa ce admiram imprejurimile, de la inaltimea falezei, revenim cu picioarele pe pamant, apoi cu ele pe pedale. Continuarea drumului pare lejera, asfaltata, dupa care insa vine balaureala maxima. Ma rog, Cezar zicea ca e parfum, balaureala maxima ar fi prin luna mai - iunie cand vegetatia este si mai deasa...o fi posibil asa ceva?!

Intrarea in jungla

Mergem ce mergem, poteca se ingusteaza, ramurile copacilor sunt din ce in ce mai jos si mai in poteca, apar si balarii, buruieni, hopa si ceva sleauri. Ceilalti se misca relativ bine, eu cu bicla mea incep sa am greutati de deplasare si sunt portiuni unde nu pot merge in sa. Hop, uite si altii la fel ca mine, deci chiar nu e de gluma!

Nu ar fi stricat o maceta pe aici

Apar si primele pene, ma mir ca nu la mine. reusim sa iesim din "stransoarea" plantelor si ne mai tragem sufletul, pe sa bineinteles.

Gata! Am scapat din jungla

Continuarea se vede mai linistita si frumoasa. Mergem pe la baza stancilor, pe iarba.

Foarte cald afara, noroc ca ajungem laun fel de satuc, Kosov, unde gasim pe cineva intr-o curte. Cezar sare imediat "Drugare, voda!" ..da, da..voda nu vodka. Ne facem cu totii plinul de apa si parca viata e ceva mai roz acum.

Drugare, voda !

Cam 2-3 kilometri, dupa Kosov, drumul a devenit foarte valurit.

Tttootttzi nnne-aammm dddaarrdddaaaiitttt ssssiii bbbaaarrrraaaiiittt sssiii aabbbiiiaaa aaasttteeppttaammm ssaaaa ssseee tteermmiinneeee!!!

Mai ales eu care nu am deloc suspensii. Dar nici celorlati nu le-a fost prea bine, parca eram cu totii niste tremurici. Colac peste pupaza hop si eu cu pana mea. Noroc cu Vali si Muha ca m-au ajutat, aveau experienta in aceste treburi si au terminat repede. Multumesc!

Spital de campanie pentru biciclete

Pe drum ne impartim in 2-3 grupuri. Cei din fata (printre care si eu) rateaza intrarea spre orasul vechi, fosta cetate Cherven. Ceilalti, care erau cu Cezar, fac stanga si urca pana la ruine. Noi terminam poteca si iesim la drumul asfaltat
Iata ce au vazut cei de sus:

Drumul nostru este pe la baza falezei.

Dupa reuniunea grupului intram in Cherven, orpim la un magazinas, mancam, bem, pe euro, pe leva, (nu si pe lei!). Binevenita odihna, caci urmeaza iesirea din zona joasa a canionului si urcam o panta de mai mare dragul. Norocul meu ca este asfaltata si atunci discut altfel.
Iesim in drumul national odata cu lasarea serii. Nu stiu ce o fi fost in mintea soferilor care vedeau un sir lung de luminite rosii in fata lor. Oricum, mie mi-a placut imaginea.
Drumul de intoarcere, pe intuneric, e cam fara istoric, fiecare a tras cum a putut, s-au mai facut 2-3 regrupari. In cele din urma, la numaratoarea finala, la vama, am iesit tot atatia cati am plecat  :)

Lume fericita dupa peste 100 km de sosea si coclauri (si mai urmau cam 10  km pana la masini)

Trebuie sa inchei specificand ca produsele Herbalife pe care l-am avut cu mine (shake, vitamine, batoane proteice si tablete energizante) si-au facut pe deplin traeba. Le stiam efectele din turele de drumetie si alpinsim, uite ca au mers excelent si la ture mai lungi de bicicleta.

Zile senine!

Bicla si cocotz - Basarbovo

Mai 2010
Gabi, Felicia si Costin

Pana la postarea proprie puteti vedea versiunea lui Costin
http://incomprehensible4you.wordpress.com/ture-cu-bicla/2010-05-basarbovo/