Munte, alpinism, sanatate: ianuarie 2010

Traseu de alpinism, vale de abrupt, grad de dificultate 1B (vara). Iarna, depinde foarte mult de conditiile din teren, de prezenta zapezii si de situatia saritorilor (astupate sau nu).

Necesita cunoasterea temeinica a tehnicilor de folosire a echipamentului de iarna (coltari, piolet, asigurare la pioleti, etc), o buna pregatire fizica precum si experienta in ture de iarna. O coarda ne poate scuti de emotii.

Echipa: Ileana, Pishti, Mihai, Florin, Alex, Gabi

Ianuarie 2010.

UPDATE: am crezut ca am fost in Albisoara Crucii dar ulterior, la sfatul unor amici si dupa analiza si a altor descrieri am ajuns la concluzia ca am fost in Albisoara Branei.

Reusim cumva sa ne trezim la 4.30 pentru ca la 5.20 sa pornim din Busteni catre tinta noastra de astazi, Albisoara Crucii, vale indelung visata de Mihai si parcursa de Pishti de cateva ori.

Este inca intuneric cand iesim din padure. Ajungem in poiana „La Verdeata” unde ne echipam cu cele tehnice.

Intre timp incepe sa se lumineze si apar primele imagini care ne vor rasfata pe parcursul intregii zile. Aici V Alba la ivirea zorilor.

Iesim din V Alba spre stanga. Urcusul este sustinut inca de la inceput, panta fiind destul de inclinata.Urmeaza o traversare si apoi o treapta cu ceva dificultati cauzate zapada care in aceasta zona este tip pulver, inca netasata.

Mai departe valea sa ingusteaza, pe alocuri avand aspect de canion. Noi suntem intr-o forma de zile mari, glumele si voia buna ne fac sa nici nu observam frigul sau vantul. Soarele incepe sa bata pe peretele Vaii Albe, peste marea de nori ce acopera Valea Prahovei si Busteniul, dar ne lasa sa contemplam Postavarul si Piatra Mare.

Ajungem la o saritoare partial astupata unde Alex profita de un piton si monteaza o asigurare, pentru a evita emotiile inutile si / sau accidentele stupide.

Dupa saritoare mai este un prag de trecut, mai scurt si fara pericol in caz de cadere (bineinteles in afara de posibila dauna emotionala adusa ego-ului fiecaruia). Aici trecem la 2 pioleti, folosind fiecare stilul propriu ... putin probabil sa fi fost si stilul artistic.

Pshti intra hotarat si trece repede

Eu si Mihai

Trecem saritoarea la 2 pioleti

Ceva mai incolo valea se largeste considerabil, zapada se imputineaza si avem o zona cu multa iarba si piatra, mixt la greu, noroc ca nu este foarte inclinata.

Deja spre ora 9.30-10.00 facem o pauza de alimentare si admiram minunatiile ce ne inconjoara. Insa incepem sa simtim si frigul iar vantul vrea sa faca parte din grupul nostru si se tot invarte printre noi. Brr.... chiar ca e frig!

Plecam, si o luam pe limba de zapada din dreapta.

Pisti, Florin si Ileana maresc viteza si ajung in zona finala, unde peisajele devin din ce in ce mai ametitoare.

Trebuie insa sa si decida pe unde facem traverseul ce ne va scoate in platoul Bucegilor, aproape de crucea de pe Caraiman. Se hotaraste traseul si iata-i la lucru, deschizatori de drumuri ... aaa, scuze, poteci

Iesim si noi, cei din grupa a doua, din vale

Alex se angajeaza imediat in traversare, urmat de Mihai si eu inchei plutonul. Traversare nu foarte dificila (mai ales pentru ca urmele erau deja batute de colegi) dar foarte expusa si nerecomandata cardiacilor.

Primul grup a iesit pe platou pe la 11.30 ultimul pe la 12.00.

Pe platou un soare orbitor si un vant puternic ne condimenteaza calatoria. Iata-ne stransi la un mic consiliu si o fotografie.

Ileana


Baietii: eu, Alex, Florin, Pisti si Mihai in picioare

Decidem sa coboram pe V Alba, asadar mai avem de urcat panta ce ne scoate in vf Caraiman. Aici vantul suiera de-a dreptul, dar admiram de jur imprejur

Intram in V Alba si vedem ca deja plafonul de nori se ridicase considerabil, deci aveam sa mergem si prin ceva ceata. Dar asta nu ne sperie, in mars voios de alpinist ori aplicand neortodoxa tehnica „fundulea” pierdem rapid altitudine.

Si acum, un episod palpitant.

Prin dreptul valcelui ce coboara din Blidul Uriasilor incepe sa curga ceva zapada formand o cascada. Florin decide ca e cazul sa faca un „dus” in cascada. Sa-l vedem in actiune :

Spre"dushul" de zapada

oops! ce-i asta? nu e de bine... cu toata viteza inapoi

am tras o emotie .. acum sunt linistit

Oooops! Da, a fost palpitant! Placa nu a luat-o la vale iar grosimea era de doar cativa centimetri. Oricum, avertismentul trebuie luat in serios si lectia trebuie invatata temeinic!

Si acum Sticla! Ce e asa special cu Sticla? Ei bine, special este faptul ca desi initial am crezut ca vrea sa ne paraseasca, aruncandu-se pur si simplu din sacul lui Florin in timpul traverseului din finalul vaii ..ei bine, nu asta a fost intentia stimabilei.

Dansa doar a dorit sa scape de lichidul pe care trebuia sa-l care, pentru ca mai apoi, iata!, sa ne reintalnim! Hmm... asa loialitate mai rar!

Sticla

Coborarea a durat exact 1 ora din platou pana in poiana La Verdeata, toate saritorile fiind astupate.

Pe alocuri erau ceva placi mici de vant si nu mai groase de 4-5 cm.

Mai multe foto aici.

Zile senine!

Ianuarie 2010

Traseu: Muchia Iepurasului - 5A, 6, 4A0, 6lc (parerea mea este un 4A, 6, 5A0)

Participanti:

Ileana, Florin, Alex, Gabi

Echipele formate: Gabi cu Alex (cap schimbat); Florin (cap) si Ileana.

La mijloc de ianuarie 2010, cald si uscat asa ca mergem in Peretele animalelor pentru a catara. Din Poiana Inului se vede tot abruptul Postavarului inclusiv zona care ne intereseaza.

albastru - muchia caprioarei; rosu - muchia iepurasului

Schita traseelor dn perete

Cum eu mai facusem traseul, ca secund la lui Cristi Iacob, sunt primul care intru. In foto mai jos se vede hornul ce separa cele 2 muchii si in care intram spre finalul lc 1.

Plecarea in prima lungime

Decsrierea tehnica de mai jos reprezintaun melanj intre opinii personale si informatii adunate de pe net.

Prima lungime se urca cca 10-12 m pe o fata cazuta cu destul de multe prize si putine pitoane, apoi in traverseu stanga (atentie: exista si 2-3 pitoane care conduc in dreapta inca 4-5 metri apoi se infunda) spre un diedru putin lasat pe spate, dar cu ceva mai multe pitoane (pe diedru 3-4 pitoane destul de ok, si un piton sanatos batut). Pe acest diedru e si pasul lungimii, pas care e dat mai mult de iesirea ciudata din diedru si anume intr-un balcon cu multa vegetatie dar in care nu prea ai ce sa apuci.

Traseul intra in hornul pamantos si ierbos dintre Muchia Iepurasului si cea a Caprioarei. Iesirea din horn este usor surplombata, si aici trebuie sa folosim tehnica celor 30-50-70 de fire de iarba (fiecare dupa cum se simte in siguranta). Dupa depasirea acestui pas gasim pe peretele din stanga prize bune si o cordelina.

Imediat dupa iesirea din horn, usor dreapta si sus pana in prima regrupare, cu 2-3 pitoane ce pot fi solidarizate

De aici, traseul intra pe muchie si parcurgerea lui este o adevarata placere. Regruparile sunt foarte confortabile, pitoanele tepene, desi s-ar putea sari din greseala peste pitoanele vopsite verde,care se camufleaza perfect langa palcurile de iarba

A 2-a lungime (2 si 3 in schita) se urca 2-3 m, apoi usor dreapta pe o muchia foarte placuta de catarat, sustinuta pe undeva pe la gradul 5/5+ si foarte frumoasa, cu prize specifice calcarului, si cu o deschidere foarte frumoasa. Asigurari mai rare dar suficiente, o lungime foarte frumoasa una peste alta.

Bucegii vazuti dintr-una dintre regrupari

Lungimea 4 - O problema mai tehnica intervine - se urca pe muchie pana la o placa spalata unde se face un traverseu de 2-3m spre dreapta. Din stanga muchiei trebuie sa traversezi in dreapta pe aceasta bucata de aproximativ 3 metri, aparent lipsita de prize. Dar, la fata locului, pericolul dispare daca te asiguri la timp inainte de traverseu. Pe placa se afla un piton de care putem asigura pentru a face traverseul fara prea mari emotii.

Cu un grad de 6 aproximativ, cu apucat pitonul din placa e destul de accesibil. Apoi, fata cazuta pana in regrupare.

Lungimea 5 e o formalitate, multa iarba si prize suficiente. Pornim usor stanga, apoi drept in sus pana iesim din nou pe linia muchiei. Aici muchia este inierbata, apoi urmeaza o brana inierbata pana in regruparea a 5-a

Lungimea 6 - ultima lungime, horn cu pasi de 5+ sustinuti pe aproximativ 20m, cu bolovani incastrati, care fac ramonarea dificila sau imposibila, cu prize mari si sanatoase, necesita miscari care de care mai interesante. Se cer multe pozitii de sprait, multa miscare si foarte multa atentie asigurand in pitoanele aflate in stanga si in dreapta hornului.

Prima parte a hornului se urca pe fata din stanga, apoi executam o scurta traversare pe fata din dreapta, apoi direct prin horn prin ramonaj. Hornul se termina intr-o surplomba (bolovan incastrat)
Sunt 2 variante de iesire:
1. Trecere directa peste surplomba. Se trece bolovanul incastrat, apoi lateral dreapta 1.5-2m. Urmeaza surplomba ce se poate trece fie la liber fie artificial (pararea mea: 6+ sau 5+A0)
2. La capatul hornului, chiar sub marele bolovan incastrat, se face iesirea pe fatza din stanga, pe o placa spalata, expus daca esti cap, miscari interesante ca secund la liber. Dupa trecerea placii, mergem dreapta si sus pana la iesire, comun cu ultima lungime din muchia caprioarei (cam 20m); regrupare la copac.
Atentie, pe ultimii metri, coarda se va trage greu datorita frecarii. Din regruparea finala contactual vizual si auditiv cu secundul este zero.