Alex si Gabi
Traseu de alpinism clasic, grad de dificultate: Vf. Picătura, 2 B; Creasta Picăturii, 3 A.
Necesita bună pregătire tehnică (asigurare cap/secund, cunoasterea nodurilor folosite in alpinism, montare si coborare in rapel, cunostinte de escalada) precum si o buna pregatire fizica.
 |
| Traseu clasic al alpinismului din Bucegi, reprezinta o tura solicitanta fizic, de o frumusete deosebita si peisaje de vis. |
Materiale folosite(pentru
echipa de 2):
- 1 coarda + 1 semicoarda
(pt rapel lung in caz de retragere fortata)
- 4 anouri + 2 bucle de
cordelina de 120
- 1 anou + 4 bucle de cordelina
de 60
- 6 expresuri
- 6 carabiniere cu filet si
2 fara filet
- echipament individual (ham, casca, dispozitiv
filare/rapel)
Am ales partea a doua a
lunii iunie pentru ascensiunea crestei avand in vedere ca zilele sunt cele mai
lungi din an si se poate beneficia de lumina pana tarziu, fapt care s-a dovedit
o alegere importanta. Am plecat la 6.30 din Busteni cu ideea de a nu alerga pe
traseu si de a ne putea bucura din plin de frumusetile pe care aveam sa le
intalnim.
La plecare, vremea era
numai buna pentru ascensiuni, soare, putina racoare, insa promitea o zi
calduroasa, de aceea am plecat cu 2.5 l apa pentru fiecare. Drumul pana in V
seaca a Caraimanului a fost usurat de descrierile gasite pe net astfel ca la 7.30 eram in vale, 10-15 minute mai tarziu
intram pe valcelul Picaturii.
Prima saritoare o ocolim pe partea stanga a sensului
de urcat. A doua saritoare (si cea mai mare) se ocoleste pe un horn in dreapta,
pe care urcam sustinut cateva minute.
 |
| Alex pe hornul pamantos |
Dupa revenirea in valcel,am
continuat urcusul apoi am intrat pe un brau vizibil spre dreapta (de fapt sunt
2 hatase ce se unesc dupa 10 m), putin mai sus de locul in care valcelul se
ingusteaza.
Nu este insa varianta
clasica a lui Nae Comanescu (prin braul subtire, care este ceva mai sus) ci
este varianta lui Ion Trandafir, acest brau iesind in valcelul Spanzurat, dupa
ce trece pe la baza crestei estice (sau creasta mica).
Dupa ce am balaurit mai mult
de 1 ora, incercand o iesire din acest brau direct pe fetze catre braul subtire
si grota lui Comanescu (tot aveam timp la dispozitie) , am decis sa continuam
pe creasta estica. Nestiind traseul si fiind la prima tura in aceasta formatie
am mers legati in coarda; se poate face insa si la liber destul de usor.
Creasta nu este dificila, cu
putin zone expuse insa destul de multa vegetatie. Privelisti catre valcelul
Spanzurat, creasta nordica a Picaturii si catre peretele Vaii Albe.
 |
| Pe creasta estica (varianta Trandafir) |
Creasta ia sfarsit oarecum in valcelul Spanzurat pe a carui zona finala urcam fara probleme. Varianta directa catre hornul final al vf Picatura ni s-a parut cam prea „vegetala” asa ca am ales sa mergem spre stanga si dupa o jumatate de lc am iesit in portiunea de sus a hornului cu zade (spre surprinderea mea). Cu totul, din valcelul Picaturii pana aici am facut cam 3 ore si jumatate.
Urmeaza escalada catre varf
cu asigurari la pitoane si zade.
 |
| Fereastra Picaturii |
Suntem pe varful Picatura
(aprox 13.15). De jur imprejur admiram peisaje aproape ireale, parca suntem in
elicopter.
 |
| V seaca a Caraimanului |
 |
| Busteni |
 |
| Diham si Postavarul cu Cheile Rasnovului si Peretele Animalelor |
 |
| Creasta Picaturii |
 |
| Peretele Vaii Albe |
Pauza de hidratare si o mica gustare (fructe confiate si "ciocolata" Herbalife - de fapt batoane proteice) si apoi rapelurile. Rapelurile 2 si 3 le-am facut dintr-una.
La recuperarea corzilor, acestea s-au incurcat. Mai rau, capatul corzii deja era 3 metri mai sus. Ce-i de facut? Pun espadrilele, un picior pe stanca un picior sprijinit de Alex si hopa sus, la liber, pana la pragurile de piatra. Reusesc sa apuc coarda, trag un prusic si urc pana la platforma de unde incepe ultimul rapel. Acolo vad problema...nodul cu care le legasem se incurcase si se blocase. Le-am tras, am trimis o coarda jos si cu cealalta am rapelat in ingusta strunga a marelui V.
 |
| In strunga marelui V |
Aici am mancat, cate un shake nutritiv si un baton proteic de casca (era cam cald pt „de caciula”); cam asta va fi mancarea noastra pana pe la miezul noptii insa a fost de ajuns si nu ne-a fost foame.
 |
| Shake si batoane Herbalife + echipament - combinatia ideala |
Pleaca Alex primul, pe si printre jnepeni orientandu-se catre honrul/fisura prin care vom face trecerea. Noi am mers pe varianta galbena ( pe "spranceana"), varianta rosie cred ca este cea originala.
 |
| Fatza Inalta |
Ajungem la Fatza hornurilor, care pare salbatica si fioroasa din acest unghi, insa mergem pe o brana catre dreapta pana intram in jnepeni si numaram hornurile ..1...2....3...si ..nu, nu start...ci stop. Pe aici zic toate cartile ca e bine. Pana la horn sunt cateva trepte de iarba si stanca. Am plecat asigurat in sus usor diagonal stanga catre cele mai de sus zade (sunt 2). Imediat dupa ele este un piton solid, cu inel (marcat cu galben in foto). Pasajul este fara dificultati tehnice. In stanga pitonului este un horn scurt, cu un bolovan-capac deasupra. Ma orientez spre dreapta, depasesc o o treapt averticala, apoi usor dreapta catre un jneapan solitar nu foarte solid, dar rezistent (marcat cu albastru in foto).
 |
| Fatza hornurilor si traseul nostru (cu galben piton, cu albastru jneapanul) |
Deasupra acestuia este o mica muchie ca o felie de stanca. La 2-3 m de jneapan mai este un piton vizibil (marcat cu galben in foto de mai jos). Imediat dupa el se face o traversare catre stanga (pasul cel mai dificil) unde iesim deasupra hornuletului amintit mai sus. Acolo intalnim urmatorul piton.
 |
| Foto din H3, in stanga muchia ce desparte Albisoara Hornurilor de Albisoara Gemenelor |
Urmeaza
o succesiune de trepte de pamant si stanca, fara nici o dificultate tehnica, cu
inca 2 sau 3 pitoane pe parcurs. Regruparea am facut-o la un jneapan mare care
este chiar pe poteca. De la primul piton (cel de dupa zade) pana la urmatoarea
regrupare (la jneapan) nu sunt mai mult de 40m de coarda
Iesirea
in prispa Gemenelor (cred ca asa se numeste) este elementara urmarind poteca si
braul care ne conduc singure
Mai
urcam putin si ajungem in fata unui colt de stanca. Banuim a fi unul dintre vf
Gemenelor, dar ceva nu se leaga. In schitele din Cristea trebuie sa o luam prin
stanga acestuia si sa trecem printre cele doua varfuri. Insa in stanga este
doar haul ce te arunca in v. seaca. Asa ca o luam la dreapta pe un hatas foarte
bine conturat si iesim pe niste fetze de iarba foarte primitoare, pe partea
stanga (in sensul de urcare) a Albisoarei Gemenelor.
De aici se termina cu cataratul. Desi expus, se
poate merge si urca relativ usor si fara probleme. Noi de aici am continuat
cumva pe sub linia matematica a crestei, am traversat obarsia Albisoarei
Gemenelor si am iesit in platou prin Albisoara Crucii (o alta varianta poate
urma linia crestei deloc dificila dar care cere mare atentie). Ora 21.45, dupa
15 ore de traseu.
Cu siguranta, data viitoare, cunoscand traseul se
pot face sub 10 ore.
Mergem pana la cruce si aici, inchin un gand catre cel ce a fost prietenul nostru drag, de la a carui plecare dintre noi s-au implinit fix 6 luni.
Sunt sigur ca a fost cu noi toata aceasta tura, ghidandu-ne de sus pasii in locurile in care eram in cumpana.
Apoi ne uitam cam „de sus” la orasul luminat si o luam la vale spre cabana Caraiman.
La Caraiman, si bune si rele. Este deschis, dar este plin. Un nene raspunde la mishto lui Alex, cand sa intervin apare o doamna Cristina care ne ajuta si ne cazeaza pe amandoi in singurul pat disponibil
La "cina" - vin fiert, apa, stafide si batoane proteice Herbalife.
La miezul noptii suntem in pat, a doua zi dimineata plecam devreme spre Busteni pe Jepii mici intalnind, ca de obicei, o varietate larga de oameni care urcau.
La Caminul Alpin facem un dus binevenit, mancam tot ce avem si fugim in cariera din Poiana Tapului unde ne intalnim cu Felicia si Vasi si bagam ceva manse. E prea cald asa ca strangem repede si fugim acasa ... unde este si mai cald
Pana data viitoare, la revedere muntii nostri dragi!
Zile senine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu