Muchia Caprioarei (Ch. Rasnovului)

Iulie 2009
Mihai si Gabi
4A, 5 A0 (6+), 6 lc


Mihai isi dorea de mult timp sa ajunga in Caprioara din Peretele Animalelor dar cand puteam eu sa merg nu putea el si invers.Pana la urma am reusit sa gasim ziua cea potrivita pentru a face acest traseu.
La 7.30 eram in zona Piata Unirii si la 10.00 eram deja in Cheile Rasnovului. La 10.20 eram in Poiana Inului, ne-am echipat si am plecat spre Peretele Animalelor. Se vedeau ceva nori, dar ceva imi spunea ca o sa avem vreme buna  de catarat ... fara soare sau ploaie.

Eu mai facusem acest traseu in 2008 impreuna cu Liviu. Atunci aveam multe kilograme in plus iar lc5 a fost o adevarata piatra de incercare, cu oprire in anou la fiecare piton. Intre timp am slabit , am fost la sala, la stanca si alta e povestea acum.

Va trebui sa urcam pana la baza stancilor.
Am inceput sa urcam prin padure. Mihai era sigur ca nu o sa facem mai mult de 30-40 minute pana acolo, dar  ... cam dupa 1 ora de urcat eram la punctul de plecare in Caprioara.
Cam multa vegetatie, dar ne descurcam noi.
La baza traseului
 Plec eu cap, cunosc traseul. Catarare usoara, placuta. Mihai se misca si el foarte bine, nu avem cum intampina probleme pe aici.
Mihai, la finalul primei lc
Poiana Inului, vazuta din prima regrupare
Primele 4 lungimi sunt chiar usurele, poate doar in lc 2 sa fie un punct ceva mai interesant cu trecere scurta peste o burtica. In rest, de semnalat ca in lc 3 gasim doar 1 (un) piton. 
Tehnic, nu simti nevoia de mai mult (e o fatza cazuta in trepte), psihic parca ai mai vrea ceva pe acolo. Daca insisti, poti planta o nuca sau un anou pe undeva.
In regrupare
Plecarea in lc3
Dupa ce ajungem in regruparea a patra  ne odihnim putin, deoarece urma pasajul cel mai dificil din traseu, aflat in lungimea a 5-a. Stam 2 minute si ne trezim cu un nor negru deasupra noastra. Incepe sa picure si o sa sarim peste pauza. Chiar nu voiam sa ne prinda ploaia tocmai acolo.
Plec si trec destul de repede de pasaj, dar tot ma opresc putin in spitul de la jumatea fisurii. Urmeaza si Mihai, curios cat de tare este acest pas de 6+ la liber. Evident, i s-a parut partea cea mai frumoasa a traseului. Ca si secund, a trecut fara prea mari probleme pe acolo,
Ajungem in regrupare, iar norul de ploaie ne paraseste.
Regrupat dupa fisura
Mihai are chef de acrobatii
 Ultima lungime, mai scurta, nu pune probleme, doar o traversare de 1m pe sub o burtica solicita putin. Regrupam in varf, la un copac si pierdem contactul auditiv si vizul cu secundul.
Ultima lc pe creasta, pe hornul din dreapta este iesirea din Iepuras
La final de traseu
Sus, refil de mancare si apa, eu evident cu shake-ul dupa mine, mmm...delicios si hranitor. Prin padure, coboram rapid, iar in poiana Inului dam peste ....
...dulci fragutze
Sa vezi ce surpriza le fac alor mei acasa. Asa ca ma pun pe cules si reusesc sa strang cate ceva.


Zile senine!


2 comentarii:

  1. frumos traseu, ai dreptate cu asigurarile din lungimile 3-4, sint rare. Si lungimea 5 e cea mai frumoasa, cind ajungi obosit si stresat de vreun nor te tragi in ce gasesti. Eu am folosit si un friend mare si o scarita dar as vrea sa mai repet traseul si sa incerc fara mobile.
    Imi face impresia ca din regruparea de sub pasaj se poate traversa la dreapta in Iepuras si continua vreo 20m(grad 1-2) dupa care se revine in ultima LC din Caprioara. Asta daca e vreo urgenta, ploaie, teama.
    Hiker

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, se poate cobori cumva in "Iepuras" si reveni in "Caprioara" undeva de la jumatatea hornului final.

    Zile senine

    RăspundețiȘtergere