Mihai si Gabi
4A, 5 A0 (6+), 6 lc
Mihai isi dorea de mult timp sa ajunga in Caprioara din Peretele Animalelor dar cand puteam eu sa merg nu
putea el si invers.Pana la urma am reusit sa gasim ziua cea potrivita pentru a face acest traseu.
La
7.30 eram in zona Piata Unirii si la 10.00 eram deja in Cheile Rasnovului. La 10.20 eram in Poiana
Inului, ne-am echipat si am plecat spre Peretele Animalelor. Se vedeau ceva
nori, dar ceva imi spunea ca o sa avem vreme buna de catarat ... fara soare
sau ploaie.
Eu mai facusem acest traseu in 2008 impreuna cu Liviu. Atunci aveam multe kilograme in plus iar lc5 a fost o adevarata piatra de incercare, cu oprire in anou la fiecare piton. Intre timp am slabit , am fost la sala, la stanca si alta e povestea acum.
Va trebui sa urcam pana la
baza stancilor.
Am inceput sa urcam prin padure. Mihai era sigur ca nu o sa facem mai mult de 30-40
minute pana acolo, dar ... cam dupa 1 ora de urcat eram la
punctul de plecare in Caprioara.
Cam multa vegetatie, dar ne
descurcam noi.
 |
| La baza traseului |
Plec eu cap, cunosc traseul. Catarare usoara, placuta. Mihai se misca si el foarte bine, nu avem cum intampina probleme pe aici.
 |
| Mihai, la finalul primei lc |
 |
| Poiana Inului, vazuta din prima regrupare |
Primele 4 lungimi sunt chiar usurele, poate doar in lc 2 sa fie un punct ceva mai interesant cu trecere scurta peste o burtica. In rest, de semnalat ca in lc 3 gasim doar 1 (un) piton.
Tehnic, nu simti nevoia de mai mult (e o fatza cazuta in trepte), psihic parca ai mai vrea ceva pe acolo. Daca insisti, poti planta o nuca sau un anou pe undeva.
 |
| In regrupare |
 |
| Plecarea in lc3 |
Dupa ce ajungem in regruparea
a patra ne odihnim putin, deoarece urma pasajul cel mai dificil
din traseu, aflat in lungimea a 5-a. Stam 2 minute si ne trezim cu un nor negru
deasupra noastra. Incepe sa picure si o sa sarim peste pauza. Chiar nu voiam sa
ne prinda ploaia tocmai acolo.
Plec si trec destul
de repede de pasaj, dar tot ma opresc putin in spitul de la jumatea fisurii. Urmeaza si Mihai, curios cat de tare
este acest pas de 6+ la liber. Evident, i s-a parut partea cea mai frumoasa a
traseului. Ca si secund, a trecut fara prea mari probleme pe acolo,
Ajungem in regrupare, iar
norul de ploaie ne paraseste.
 |
| Regrupat dupa fisura |
 |
| Mihai are chef de acrobatii |
Ultima lungime, mai scurta, nu pune probleme, doar o traversare de 1m pe sub o burtica solicita putin. Regrupam in varf, la un copac si pierdem contactul auditiv si vizul cu secundul.
 |
| Ultima lc pe creasta, pe hornul din dreapta este iesirea din Iepuras |
 |
| La final de traseu |
Sus, refil de mancare si apa, eu evident cu shake-ul dupa mine, mmm...delicios si hranitor. Prin padure, coboram rapid, iar in poiana Inului dam peste ....
 |
| ...dulci fragutze |
Sa vezi ce surpriza le fac alor mei acasa. Asa ca ma pun pe cules si reusesc sa strang cate ceva.
Zile senine!
frumos traseu, ai dreptate cu asigurarile din lungimile 3-4, sint rare. Si lungimea 5 e cea mai frumoasa, cind ajungi obosit si stresat de vreun nor te tragi in ce gasesti. Eu am folosit si un friend mare si o scarita dar as vrea sa mai repet traseul si sa incerc fara mobile.
RăspundețiȘtergereImi face impresia ca din regruparea de sub pasaj se poate traversa la dreapta in Iepuras si continua vreo 20m(grad 1-2) dupa care se revine in ultima LC din Caprioara. Asta daca e vreo urgenta, ploaie, teama.
Hiker
Da, se poate cobori cumva in "Iepuras" si reveni in "Caprioara" undeva de la jumatatea hornului final.
RăspundețiȘtergereZile senine