Franturi de amintiri (2)


 Drumetiile montane.

Ianuarie 1996. Un coleg din Liga Studentilor imi propune o excursie pe la nu mai stiu ce manastiri prin Prahova. Cu 1 zi inainte de plecare au loc inundatii in zona respective iar eu nu stiam ce sa fac, aranjasem totul pentru o plecare de 2 zile. Accept noua lui propunere fara sa ma gandesc prea mult “hai pe munte la Malaiesti ca am mai fost eu acolo”.  Habar nu aveam pe unde vine asta, timp sa intreb nu era, iar internet … he-he … mai rar pe atunci! Echipamenul e tot acelasi: bocanci de armata facuti rost de tata, ranita kaki de armata, pantaloni raiati, o bluza de lana (probabil crosetata de mama), un trening de bumbac de schimb, 2-3 tricouri, de bumbac ca altceva nu aveam, geaca de iarna, cam asta era echipamnetul pentru o tura de iarna. Aaa,  si untura pentru bocanci  J

Asta a fost inceputul unei noi ere. In urmatoarele luni am mers destul de des pe munte , am reusit sa achiztionez o harta, dar cel mai mult m-a bucurat o colectie de harti (Drumetie in Carpati) - o mai am si acum) care cuprindea descrieri a 3-4 trasee din aproape toate masivele. Am inceput sa fac diferenta dintre a merge “la munte” si  a merge “pe munte”.
Mi-a incoltit un plan pe care l-am tot dezvoltat si actualizat, plan concretizat in ceea ce eu numesc “Marea calatorie” (voi dedica un capitol separat).

 Eu nu cunosteam pe nimeni cu experienta pe munte iar dintre cei intalniti pe munte … cred ca eram eu prea timid pentru a intra in vorba cu cineva mai in varsta (aici as da vina insa si pe educatia primita, fara alte detalii). Totusi am reusit sa strang ceva legaturi cu cateva persoane (la fel de tinere ca si mine) cu care m-am tot intalnit pe la diverse cabane.
Uite asa, dupa 2-3 luni ajunsesem sa fiu “cel cu experienta pe munte” din grupul meu. De prin martie am inceput sa organizez iesiri la munte pentru prietenii mei si amicii acestora. Mai mult din dorinta de a avea cu cine sa merg. Maximul a fost de 17 persoane, cu care am fost la vf Omu (5-6 dintre ele erau la prima experienta pe munte).
vf Omu, iulie 1996
 Am batut potecile marcate din Bucegi in lung si in lat, de la Padina la Malaiesti, prin Omu si prin Caraiman. Din pacate dintre toti cei cu care am fost (cu unii chiar de 4-5 ori) nici unul nu a continuat sa mearga pe munte.

Intr-una dintre aceste ture (sau sa le numesc excursii?) am intalnit 2 austrieci, Hans si Wolf, care isi satisfaceau stagiul militar. De fapt, pentru a nu face armata ei trebuiau sa faca un voluntariat si isi alesesera sa participe la activitatile unei fundatii care se ocupa de construirea unor case de copii din Romania (gasiti detalii aici http://www.concordia.or.at/romania/ ).
Cu Wolf mai ales am tinut legatura si am pasit in majestuosul Fagaras intr-un iulie 1997. Pe traseul Victoria-Turnuri-Podragu- Vistea-ref Vistea-Victoria, ne-a plouat 2 zile jumatate din 3. Era o ceata de nu am vazut pe unde urcam pe Vistea.

Pe timpul armatei am mers de 2 ori, o data in Ciucas (de 1Mai), cred ca a fost cantecul de lebada, ultima mare zi a fostei cabane Ciucas. S-a dormit inghesuit pana si in hol. Eu am apucat un loc in camera, pe jos.
Am covins apoi doi colegi sa mergem la Omu, prin Bran, apoi Padina si am coborat pe Jepii mici. Nici cu ei nu m-am mai intalnit pe munte.
la cabana Omu, vara 1998
 Apoi am continuat sa merg pe munte, insa mai rar. Iesiri mai scurte, usoare. Viata isi urmeaza cursul firesc, prioritatile materiale trebuie si ele indeplinite, serviciul mananca mult timp, multinationala ti-l rapeste pe tot.

Totusi in acesta perioada am avut primele experiente alpine. Am descoperit site-ul Alpinet si in urma descrierilor am intrat in Seaca dintre Clai. Aici este o poveste interesanta. Am intrat singur, m-am accidentat si am revenit in Busteni dupa 15 ore (cred ca voi pune o postare speciala cu diversele peripetii avute de-a lungul anilor pe aceasta vale. Am avut mai mult succes pe valea Morarului, impreuna cu Nelu, bunul meu prieten inca din liceu.

Am incercat vf Omu pe zapada, insa nu am reusit (cred ca fost prima tura in care a trebuit sa renunt la planul initial), nu aveam nici coltari, iar Nelu nu avea experienta de iarna, ceata, vant si zapada inghetata.
spre vf Omu, primavara 2000
Din nou in Fagaras in sept 2000 (cu cineva de pe Alpinet, ne-a cunoscut in gara).  Tren pana la Fagaras, apoi schimbam trenul pana la Ucea (parca). O luam pe jos pana la DN. Este prea devreme pt ocazie, dormim 2 ore in porumb. Apoi ocazie pana la Cartisoara. Autobuz pana la Balea cascada, apoi ocazie pana la Balea lac. Frumos, asa-i?
Am avut vreme foarte buna prima zi apoi a inceput sa se strice si am coborat. Totusi de neuitat Balea-Ref Caltun-vfNegoiu-cab Negoiu-cab Barcaciu-Porumbacu si apoi camionul cu cartofi pana la Avrig.

vf Negoiu, sept 2000
Dupa anul 2000 activitatea montana s-a redus drastic, maxim 1-2 iesiri pe an, mai cu cortul, mai la cabana, familia si activitatea profesionala trecand pe primul loc. 
In 2006 insa, muntele avea sa capete noi dimensiuni, alpine ...

Zile senine!

4 comentarii:

  1. mihaela ... fosta colea8 septembrie 2011 la 15:37

    hihihi, ce amintiri frumoase! le retraiesc prin amintirile tale! Dragul meu frate, cat te-ai luptat tu, ca fratior mai mare, sa imi impartasesti dragostea de munte... nu s-a prins si pace!!! A, hai ca ceva-ceva tot a ramas acolo: 7 ani, cat am fost invatatoare, i-am dus PE munte pe cei mici si pe cei mari, prietenii nostri. Clar, tu erai prezent intotdeauna pe post de ghid!
    Oricum, n-am uitat ca luasem caietul de psihologie la mine, cand am fost la Malaesti, ca luni aveam teza si eu...cica sa mai invat!!!! hahaha, minte de 16 ani, la prima aventura pe munte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai bine mai Gabi, eu care credeam ca tu te-ai nascut printre carabe, corzi si alte cele, vi acum cu aceste istorioare care-mi demoleaza din temelie teoria?...glumesc(si tu sti asta).

    Frumos,foarte frumos...de si am iesit de cateva ori impreuna, nu stiam eu ce ascunzi tu in tolba cu amintiri. Asemenea povestiri se cuvin a fi depanate la gura sobei...cum se spune.

    Promit ca data viitoare sa nu te mai las sa fugi prea devreme in cort la culcare.

    Sa auzim de bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sora-mea ... din tarile tale calde, sa stii ca multi au regretat excursile tale.

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  4. Edi,

    mereu surprinzator ... tre' sa gasim o gura de soba si un vinisho rbun ca sigur ai si tu macar o tolba,daca nu cumva chiar un sac de povesti...

    RăspundețiȘtergere