Autostrada, ciulini si bostani (cu bicla)

18 Sept 2011
Ileana, Adi, Gabi

Vreme frumoasa dar treaba prin oras asa ca de data asta nu ajungem la munte.Pentru a nu sta chiar degeaba incropim o tura de bicla pe langa Bucuresti. Initial voiam sa mergem pe traseul de la Prima Evadare dar am ajuns la manastirea Caldarusani (dus-intors, 67 km)

Cu rosu la dus, cu verde la intoarcere

Plecam tarziu (11.00) din Otopeni, rulam pe soseaua de centura pana in Tunari si dupa ce trecem de localitate cotim la dreapta pe un drum printre tarlale. Pe un zid, langa sosea, era scris "concurs 8 mai", nu stiu despre ce a fost vorba dar pe parcurs am gasit cateva urme de marcaj (banda alb/negru cu CUBE).

Lasam in urma traficul de pe sosea si dam de liniste, soare, drumuri valurite, de tractor. Ba, la un moment dat dam chiar de un tractor care ara pe acolo iar nenea de-l conducea ne propune sa facem schimb de vehicule. Cred ca se plictisise singur pe acolo; nashpa cu agricultura asta pe la noi. Il salutam, mai dam o gluma si ne continuam drumul. Mergem relativ incet, nu avem unde sa ne grabim. Eu si Adi mai facem schimb de bicle (eu am o Kona Dew iar el un MTB). Senzatiile sunt diferite, parca merg cu tancul.

Observam si santierul autostrazii care va fi gata candva. Facem un mic "de-tour" sa vedem si noi ce mai e pe acolo. Deocamdata in aceasta zona s-a ajuns la asfaltare, cateva utilaje si cativa oameni isi vedeau de treaba pe acolo. In ritmul asta, cred ca fiu-meu de 7 ani va apuca si el o tura de bicla cu prietenii de liceu, in care sa vada santierul noii autostrazi.

Revenim la drumul printre tarlale si dam de o portiune cu multa piatra. Aici dau un pic mai tare la pedale (inca pe MTB-ul lui Adi) si-l las in urma, el descurcandu-se ceva ma greu cu a mea bicla.

Prima pauza o facem la intrarea in Caciulati, la umbra nucilor. Apa multa, croissante, iar Adi si Ileana impart o nuca proaspata. Nu ma dau in vant dupa fructele astea acum, ci mai incolo, spre iarna dupa ce se usuca si merg cu putina sare si mai mult vin.

Aici hotaram destinatia finala, Caldarusani, intram pe sosea si pedalam prin Moara Vlasiei. Pe sosea nu-mi place aglomeratia asa ca incerc sa mergem cat mai repede.

Adi vede un mar plin de fructe chiar la marginea drumului. Si ce fructe, mere bot de iepure, preferatele mele. Sunt cazute pe jos cateva, dar sunt lovite, stricate. In fine, pomul fiind plin ma urc sa iau cateva fructe mai bune si mai rosii.  Asta ca sa nu ratez un pic de catarare. Depasesc o surplomba formata de o craca si apoi trec cu o semibavareza frumoasa si ajung la merele dorite. Na, ca uite stanca si cataratul se tin scai de mine.

De pe strada apare un tip si ne ia la rost, ca e marul lui si ca el nu il tine pentru toata lumea. Pana aici, pot intelege pe omul respectiv. Raspund politicos ca voiam si noi un mar si ca ma dau jos imediat. In timp ce coboram nu stiu ce schimb de priviri are loc intre Adi si respectivul ca tonul se schimba radical. Limbajul devine agresiv, violent chiar ... iar din curte mai apare un tip cu un mers si o atitudine de pus pe hartza.
Simt ca lucrurile pot degenera, ma grabesc sa cobor si incerc sa linistesc oamenii. Desi de obicei sunt destul de impulsiv imi dau seama ca nu am cu cine discuta si vorbesc cu un calm desavarsit. Tipii par un pic descumpaniti de tonul meu (erau pregatiti de artag) si desi inca agresivi in ton si limbaj raman pe loc iar noi ne vedem de drumul nostru. Evident le-am lasat si cele 3-4 mere culese, rasturnand destul de ostentativ casca in care le pusesem.
Poate am gresit si noi ca ne-am urcat in pom. Eu insa, in locul tipului daca eram as fi procedat astfel (si am facut asa in alte imprejurari): "mai baieti, ce cautati in pomul meu? luati 2-3 mere, ziceti bogdaproste se fie de pomana, si vedeti-va de drum". In fine, nu ne stricam ziua doar pentru atata.

La intersectia unde facem stanga catre manastirea Caldarusani este o troita si o fantana. Sar'mana celui ce a facut fantana acolo, buna apa rece pe caldura de afara.

Troita cu fanta

De aici inca cateva minute si ajungem la aleea catre manastire unde sunt placut surprins de existenta unui panou informativ, chiar la sosea.

N

Suntem tentati sa intram pe traseul descris, nu pare foarte lung, insa eu trebuie sa ajung mai devreme acasa asa ca renuntam de data aceasta.
Dam o fuga si pana la manastire, si semnele toamnei incep sa apara, aleea fiind strajuita de copaci cu frunza aramie, iar roadele campului incepand a fi aduse in gospodarii..

Frumoasa alee catre manastire

Roadele campului

Ne hotaram sa urmam un alt drum printre tarlale, ce incepe sub podul existent, de-a lungul unuia dintre cele doua brate ale lacului, urmand ca apoi sa vedem ce-o fi. Praf mult, colb, se vede ca nu a mai plouat de ceva vreme. Dam de un ponton ce duce pe lac, parca ar fi un drum ce leaga uscaciunea campului de luciul si racoarea apei, insa intanginbil, de neparcurs de catre plantele insetate si deja muribunde

Drumul ce pleaca de sub pod

Pontonul

Apoi apar bostanii, ca niste bolovani gri-deschis, strajuind drumul, netulburati de trecerea noastra, facand probabil planuri de viitor: unul se vrea copt la cuptor cu lapte, altii se vad in placinte rumenite si aburinde ...mmm..

Bostanii de la marginea drumului

Dupa o bucata de vreme drumul pare a se infunda in mlastina formata de coada lacului. Zaresc insa o posibilitate de continuare printre ciulini si plante uscate, o poteca abia conturata (cine o umbla pe aici?). Numai ca este si un sant adanc, asa ca luam bicla in brate si hop!..sarim peste.

Ileana peste sant

Urmeaza cea mai ciulinoasa parte a turei, mergem pe langa biciclete 10-15 m, traversam un firicel de apa (era sa spun un valcel  :) si scapam. In cateva minute iesim la un drum de tara, lat si bine pietruit

Adi peste firicelul de apa

Eu, dupa ce am trecut de ciulini

Dam de un catun (10-12 case) cam parasit si un localnic ne spune ca apartin de Moara Vlasiei. Imediat dupa intram in autostrada si hotaram sa mergem pe ea. Soarele arde deja, 30 grade la umbra ... dar de unde umbra in plin camp?
Intr-o zona mai joasa, malurile excavate ajung la peste 3, si profitam de putin umbra pentru a ne odihni.

Pe santierul autostrazii Adi si Ileana toropiti de caldura, trag tare spre zona cu umbra

La revenirea in Caciulati decidem sa o luam pe sosea, eu ma grabeam sa ajung acasa, Adi cu probleme la sa ... mai exact la portiunea moale a corpului care ia contact cu saua.

Ar fi multe de facut cu bicla in jurul Bucurestiului, dar pe o vreme mai racoroasa, ca noi ne-am topit.


Zile senine!