Fluturele de Piatra

Septembrie 2011
Cezar Manea, Alex, Gabi
5B, 7lc clasic (se poate face in 5lc), noi am facut 6lc

Nici nu stiu cu ce sa incep. Am atatea in cap insa toate se invalmasesc. Incerc sa le iau cronologic.

O intoducere, poate lunga, dar necesara:
Alex, liber in weekend, eu liber in weekend, asadar situatie de mers intr-un traseu mai tare (pt mine). Intalnire a veteranilor CAR la Busteni, incercare de Alpiniada, asadar situatie de mers in Costila, desi nu am catarat deloc pe conglomerat anul acesta.
Lespezile, traseu care im facea cu ochiul, iese din discutie deoarece Alex tocmai il facuse, Ramane de ales ceva in Peretele Vulturilor. Fisura Suspendata am facut-o anul trecut, asadar Fluturele de Piatra este o optiune viabila. Desi il doresc de mult (sunt si anumite motive sentimentale) am ceva temeri si emotii, fiind cel mai tare traseu al meu, pe deasupra si pe conglomerat. Am incredere in Alex si in puterile noastre de a ne descurca in situatii dificile asa ca decidem.

Caut detalii pe ici pe colo, gasesc cate ceva dar cel mai mult ma ajuta Catalin Pobega (multumesc mult Catalin!) care imi da si detalii mai tehnice pe pasi, pe lungimi, etc. A contat mult pt mine in traseu.


Asadar, iate-ne la Busteni impreuna cu Mihai si Monica (care au alte planuri). Lume multe, veterani si seniori, nu indraznesc sa ma bag in discutiile lor, salut pe cine cunosc apoi mergem in bucatarie si ne punem la masa. Cand sa terminam mai apar cateva persoane (tot seniori) si incepem o discutie despre cine, unde merge a doua zi. Unii nu au nimic in program, altii nu prea au cu cine sa mearga sau isi asteapta colegii de coarda sa soseasca. Primim priviri aprobatoare si de incurajare pentru traseul pe care vrem sa-l facem. Ne retragem, vrem sa plecam cat mai devreme, se anuntau ceva sanse de ploaie usoara dupa amiaza, vrem sa evitam situatiile neplacute.

Dimineata, pe cand papam si ne umflam de apa, apare dl. Cezar Manea si ne intreaba daca poate merge cu noi in traseu. Era aseara la masa cand discutasem despre ce vrem sa facem. Nu-mi vine sa cred urechilor, ma apuca emotiile! Evident nu puteam sa refuz o astfel propunere.  Asa sunt eu, am un mare respect pentru inaintasi si pentru cei ce inseamna ceva in miscarea alpina (amintesc doar traseul ce-i poarta numele din Ch. Rasnovului, si faptul ca ar fi facut a doua ascensiune de iarna a Fisurii Albastre, impreuna cu Iosca Ghetie).

Asadar, pas rapid catre Costila. Profit de faptul ca ma roaga sa nu mai fiu asa formal si asa ne vorbim la "per tu" si-l intreb tot felul de lucruri despre perioada lui de inceput si aflu o gramada de amanunte interesante dinacea perioada. Nici nu realizez cand in ajungem la Sfatul Uriasilor. Un scurt moment de amintire la peretele cu placute de sub izvor si ganduri indreptate catre cei ce nu mai sunt printre noi. La refugiu lume multa, multi sunt si pe drum, frumoasa zi de toamna ne-a chemat pe toti la munte.

Ajungem pe brana policandrului, iar de la baza Fisurii Suspendate ne asiguram pana la baza traseului nostru. Deja vedem o echipa in fata noastra, alta se apropie pe valcel.Dupa cum am stabilit, eu voi pleca cap in lungimile mai usoare (1,4,6) iar Alex in cele mai grele (2,3,5). Cezar isi exprima disponibilitatea de urca si el cap. Si mai bine.

Cezar Manea in regruparea din brana policandrului

Prima lc prin iarba, se vede deja o echipa in Policandru

Asadar, plec eu cap, prima lc este o formalitate, asigur la 2 zade mici in primii 5 metri, apoi merg la liber pana in regrupare, cam 30 m in total. Alex si Cezar vin si ei imediat. De aici incepe cu adevarat traseul.

Alex la plecarea in lc 2, in stanga secundul echipei din Policandru

In stanga pleaca Policandrul, Fluturele o ia prin dreapta. pleaca Alex hotarat si merge usor si linistit. Pare in forma si asta ma bucura. Am ocazia de a mai schimba cateva cuvinte cu Cezar.
Alex ajunge repede in balconul de deasupra (cam la 7-8 m de regrupare) si intra in zona mai dificila a lungimii. Are insa o bucurie a catararii care-l face sa se miste natural si usor. Ce bine pentru el, se vede ca este antrenat.

Alex in balconul din lc2

A doua parte a lc2, ceva mai dificila dar foarte frumoasa

Asa se vede lc1 din balconul aflat in lc2

Regrupam pe o branita sub tavanel, stiam ca nu mai e mult pana in brana suspendata. Peretele cuprins de valuri de ceata creeaza o imagine de film, de pierduti undeva acolo, sus....sau poate ca doar eu simt asa. Nu mai conteaza, eu ma simt extraordinar!

Cezar, in regruparea 2, cu peretele invaluit in ceata

Impreuna cu Alex in regruparea 2

Tavanelul din lc 3

Trecerea peste tavanel este bine asigurata, in caz de nevoie poti targe de bucle daca altfel nu merge.
Aici lungimile pot fi legate, cred eu. Fie se leaga lc2 cu lc3 (deci nu se mai regrupeaza sub tavanel, ci se merge pana pe brana, acolo unde inca se mai vede scris "fluturele de piatra"). Fie se leaga lc3 cu lc4 (pana pe rampa de piatra de sub tavanul de gresie)

Peretel vulturilor si Tzancul Mic

In stanga Tzancul Mic, in centru partea de jos  valcelului policandrului, in dreapta muchia ce desparte acest valcel de valcelul stancos, in spate de tot, drumul pana la Gura Diham

De pe brana suspendata plec eu cap in lc4. Imi place pe aici, pot merge la liber. Pierd ceva timp incercand sa plantez un friend intr-o fisura. Ha! 60 cm mai sus este un spit pe care nu-l observasem. Ajung la rampa de piatra si vad mai sus tavanul de gresie ce-mi pare fioros. Imi aleg o pozitie cat de cat comoda si ma pun pe filat. Alex si Cezar merg foarte repede pe aceasta portiune si trebuie sa trag  intr-una de corzi, fara pauza.

Alex si Cezar inainte de regruparea 4

Dupa cateva minute de odihna Alex isi ia inimia indinti si pleaca spre tavan, aflat la cativa metri mai sus. Asiguram un anou mare la un tzanc mare in dreapta (multumesc Catalin!) apoi spituri si pitoane pana sub tavan.

Alex sub tavan

Alex sub tavan in dreapta tzancul cu asigurare

Alex lupta din greu cu tavanul, eu intepenesc in pozitia de filat, ma tot misc. In Mult Dorita vad pe Catalin si Cosmin. Cezar se ghemuieste si parca-parca atipeste putin. Alex mai da cu pietricele din tavan peste noi. Imi caut o pozitie mai comoda ... cand pleaca ceva de sub mine.
Dau sa strig "...  piatra!" dar imi ingheata vocea! Nu era piatra, era unul dintre pantofii mei ! Ce tumba a facut ..si s-a duuuus! Cum m-am fatzait cu fundul pe rampa de piatra carabiniera de care erau prinsi s-a desfacut si asta a fugit. Ufff...sa vezi ce interesant o sa fie la coborare!
Mi-a cam pierit cheful, Cezar ma dojeneste cu voce blanda, tot aveam sac in spate mai aveau loc si pantofii, dar eu asa am urcat pana acum, cu ei agatati de caraba.

Asta e! Alex trece tavanul si vine randul meu. Plec suparat, ajung repede sub el, incerc sa trec si aproape reusesc, dar nu pot. Nu ajung la bucla asigurata de Adi in spit, in dreapta tavanului. Nu am incredere in mana stanga ca ma poate tine pe priza de gresie, oblica si spalata. Mai incerc o data insa imi lipseste avantul.
Vine Cezar din spate, urca cu o scarita si ii fac loc langa mine sub tavan. Prizele de sub tavan sunt mari, dar intoarse, obositoare.
Acolo efectiv "miroase" o clepsidrutza (ca nu-i pot spune altfel) si baga o cordelina. Acum avem si in ce sa ne odihnim. Eu imi bag anoul acolo iar el incearca sa treca tavanul. Este momentul in care vad o "lucratura" la scarite extraordinara. Miscandu-se foarte rapid si precis,  se opinteste si reuseste sa bage o scarita in spit. Apoi, aproape imediat, cu piciorul flexat la maxim mai face o sfortare si planteaza a doua scarita in urmatorul spit. Poate ca generatiile trecute se catarau tragand de pitoane si scarite dar este ceva ce au ridicat la un nivel deosebit. Multumesc pentru demonstratie, Cezar!

Cordelina am lasat-o acolo, sper sa ajute si pe altii. Va rog sa nu o luati chiar daca voi puteti catara mai usor peste tavan. Nivelurile de antenament si tehnicitate sunt diferite.

Acum imi este foarte usor sa trec tavanul si apoi sa ajung in regrupare. Pana am ajuns eu, lucrurile erau stabilite, Cezar va pleca in ultimele 2lc (de fapt am facut o singura lc de cam 40 m). Este usor pana la "piciorul de lemn" acolo insa nu-mi place ca trebuie sa ma tarasc cu un picior in fisura cu celalat cautand dupa prize pe exterior. Si are cativa metri buni. Mai ales ca am si sacul in spate. Una peste alta, iesim in creasta vulturilor.

Ultima lc, verticala pana la traverseul dreapta in  "piciorul de lemn"

Ne uitam la ceas si cu jumatate de gura spun ca ar mai fi ceva timp sa cautam acul in carul cu fan, pantoful meu in peretele vulturilor. Hotaram sa urcam pe creasta vulturilor si sa coboram pe brana aeriana. Zis si facut. Numai ca este o experienta cel putin interesanta cu un pantof si o espadrila.

Brana aeriana

Cezar o ia inainte si fara sa stiu reintra in brana suspendata pana la locul marcat cu vopsea "fluturele de piatra" si apoi rapeleaza pe linia traseului uitandu-se dupa pantoful meu. Altruism si dorinta de ajuta extraordinare, nu am cuvinte.
El e mult in fata, deja vorbim la telefon, il urmam si rapelam pana pe brana policandrului. Eu cu ochii mai mult pe pereti, pe jnepeni, cautand pantoful. In lc 2 din Policandru observ o bucla lunga si ma gandesc la cel care o fi pierdut-o. Nu ajung insa la ea, este departe de mine.
Jos in brana policandrului mai fac o incercare.Rog pe Alex sa ma fileze si o iau pe brana sa ma uit in sus si in jos. Stabilesc ca punct final un copac alb, uscat, aflat la cam 40 m de mine. Si MINUNE , la 20m mai incolo putin mai sus de brana, odihnea linistit pantoful meu. Obosit probabil dupa un salt de aproape150m. Nu-mi pot stapani un strigat si ma bucur ca un copil.
Multumesc Cezar si lui Alex pentru altruism si pentru orele in plus oferite, atunci cand clar sansele de reusita erau minime!

Coborarea o facem pe acelasi traseu pe care am urcat, poteca ce ne scoate langa Tzancul Mic, acum mai dificila decat la urcare. La refugiu lume multa, schimb 2 vorbe cu Cosmin si cu Rudi, catalin deja dormea.

Pas vioi pana in Busteni, ciorbita de pui si mazare cu pui oferite de Elena al Caminul Alpin, plus un vin ce a mers foarte bine.

A doua zi am mers la catarat in Ch. Rasnovului in traseul "Cezar Manea" :)



Zile senine