Catarare in Cheile Galbenului (pestera Muierii)

Iunie 2009

Gabi, Mihai, Dinu, Vali

Gata! Am decis amandoi … eu merg la Pestera Muierilor, in cheile Galbenului la catarat, la prima iesire serioasa la stanca pe anul acesta si Laura in tura organizata de Mike in Buila. Si ne mai intalnim inainte si dupa!

Vineri pe la 21.30 parasim orasul impreuna cu Nadia si Catalin (romancatalin) si pe la 1.00 ne bagam la culcarica langa pestera. Dimineata la 8 trezirea, impachetarea si ... raman singurel, restul fugutza la tura din Buila.

Stiam ca dl. Dan Vasilescu este in zona, insa plecase deja sa curete un nou traseu (pt cei care nu stiu, dl Vasilescu este autorul a numeroase premiere in zona si unul dintre veteranii inca in activitate ai alpinismului romanesc).

Mananc, ma invart putin prin zona in asteptarea unor amici ai unei cunostinte ...etc ... in fine pe la ora 10.30 ma aleg cu un partener de catzarat.

Peretele Pesterii (schite cu rosu de la stanga la dreapta: Cezarica, Tabara 1989, Pintenul Dorului) - foto preluata de pe www.roclimbing.net

   Mergem la peretele pesterii hotarat sa intram in “Cezarica” [4A; 5+ A0 (6+) – 4 lc, conform roclimbing.net] despre care auzisem lucruri frumoase si care se preta si experientei mele tehnice si fizice de alpinist “de duminica”. Lungimile sunt in general scurte, pe la 30-35 m.

    Accesul se face pe poteca ce trece pe langa intrarea in pestera iar traseele incep la 2-3 minute de aceasta. Recomandabil sa se poarte casca deoarece cad multe pietre/pietricele daca sunt echipe in pereti sau se lucreaza la noi trasee. Peretii prezinta multe muchii ascutite, eu am capatat ceva zgarieturi.

   A urmat o frumoasa catarare cap de coarda, traseul fiind unul variat si cu destule asigurari, atat pitoane vechi cat si ancore noi. Traseul foarte frumos per total, cireasa de pe tort pentru mine fiind hornul, care mi-a placut la nebunie. Scurta descriere:

* Prima lc porneste vertical fara mari dificultati in prima parte dar cu o mica surplomba pe final; am trecut-o prin dreapta si am iesit pe un platou mare unde am facut regruparea la ancorele chimice

* A doua lungime incepe prin traversarea acestui platou (cam 4-5m) si apoi se urca pe un diedru interesant si frumos, am regrupat pe brana de la baza unui horn (prima regrupare se poate face fie unde am facut noi, imediat dupa iesirea in platou, fie la baza diedrului)

* Urmeaza hornul, care mi s-a parut partea cea mai frumoasa a traseului, cu prize diverse, ...o frumusete ... am iesit pe o brana am mers putin stanga pe ea si la final regruparea la un copacel

* De aici, ultima lungime drept in sus cativa metri pana la o noua surplombitza pe care nu am reusit sa o trec frontal, am mers un pic dreapta (din pacate, m-am tras de un piton ... cat sa nu-mi iasa traseul la liber ... asta este .. data viitoare), am asigurat la un tzanc, am facut o scurta traversare spre dreapta si apoi am iesit in top.

   Privelisti largi, din M-tii Capatanii inca pastrand zapada pana in Oltenia, peste Baia de Fier si mai departe totul era de un verde crud combinat cu albul salcamilor in floare.

 

   Am coborat prin frumoasa padure din spatele peretelui si am revenit la baza traseelor dupa ce am trecut pe langa privirile curioase si mirate ale celor ce asteptau sa viziteze pestera.

   Ca tot am ajuns la pestera, iata si cateva detalii (iunie 2009):

- program de vizitare, vara 9.00-19.00, intrari la fiecare ora (parca as aam inteles)

- taxa acces: 6 lei adulti, 3 lei studenti, pensionari, elevi in grupuri organizate

 Pentru ca era inca devreme am zis sa mai facem un traseu. Initial voiam ceva mai usor apoi insa mi-au cazut ochii pe Pintenul Dorului (3B; 6 A0 (6+) – 2lc). Cotatia de ansamblu te poate deruta, traseul fiind unul cu pasi sustinuti de 6 si 6+, nu prea este loc de odihna pe parcurs.

 Am plecat hotarat insa dupa ce am pus 3 asigurari mainile mi-au cedat si asa am cedat si eu postura de cap de coarda pentru cea de secund fara prea mari griji. Nici asa insa nu mi-a fost usor, a trebuit sa ma trag de bucle, simtind oboseala mai ales in degete (deh, lipsa de antrenament la stanca se vede si mai ales se simte) – se pare ca deocamdata, gradul 6 este limita mea de mers la liber, pt restul trebuie sa trag de pitoane, bucle, etc

* Prima lungime urca sustinut urmand linia unei fisuri, urmeaza o mica burtica, cu o zona scurta cu prize scurse (dificil pentru mine) continuam pe fisura apoi pe perete pana in prima regrupare, intr-o mica grota, sub un fel de tunel-fereastra; regrupare cu destul loc pt echipieri

* Plecarea in a doua lc (de fapt cam 10-12m) se face fie direct prin acest tunel vertical fie usor prin dreapta acestuia intr-un mic sprait, apoi inca cativa metri frumosi

   Regrupam in varful pintenului (acolo este si punctul final al traseului „Creasta baietilor”) si retragem cu un scurt rapel care ne duce intr-un valcel si in 2-3 minute ajungem in poteca de la baza traseelor. De mentionat ca pe linia unde am facut noi rapelul este un scurt traseu de escalada („de pasti”, VII) deschis de Cristi Iacob, de curand ... adica de Pasti.

   Gata cu cataratul pe ziua de astazi, la odihna, la soare, la privit oamenii si copiii care mergeau la intrare in pestera. Putina conversatia cu alpinistii care mai erau pe acolo, apare si dl Vasilescu si grupul sau obositi si murdari dupa ce au curatat o parte a unui nou traseu... ma simt onorat sa stea de vorba cu mine ca si cum m-ar fi cunoscut de-o viata. Ma retrag pentru a-i lasa sa se odihneasca si sa manance,

   Apare si Mihai, impreuna cu Dinu si Vali si repede, vor sa faca si ei ceva astazi. Iau din nou echipamentul si fuga la trasee. E cam tarziu pt ceva lung, toata lumea obosita, hotaram sa facem ceva de maxim 1 lc. Mihai vrea sa dea „Calin”, a auzit el ca e frumos. OK, el cu Dinu intra acolo, eu cu Vali facem ochi dulci catre „Lola”, care pare mai accesibila decat „Calin” (cel putin pentru noi, baietii J).

   Acum ce sa mai lungim vorba, „Lola” ne-a primit cu bratele deschise ... iar „Calin” a facut nazuri cu Mihai ... deh, fie i-am stricat vorba de seara cu d-ra de langa el (pe care o tineam ocupata pt mine si Vali)fie intr-adevar are alte preferinte dacat baietii ...hmmm ... pana la urma am facut cumva si la pasul cheie al traseului (un-7 probabil) Mihai a trecut si el spre „Lola” si in top a regrupat; eu si Vali am decis sa mai urcam cei cativa metri pana in varful tzancului. Si aici e momentul premierelor:

Vali cap de coarda pe ultimii 4-5 metri pana pe varful tancului Vali si Dinu la primul rapel, desi mai catarasera ceva manse pana acum

   Sa le fie de bine si la mai mare!

   Deja intuneric, baietii hotarati de gratar, aprindem focul, micii sfaraie, Mihai si Dinu dau o fuga in Baia de Fier dupa niste vin si se intorc si cu o pizza..mmmm..delicios.

 

    Mihai scoate chitara dar eu nu mai rezist, ma duc la somnic, este aproape miezul noptii. Ma gandeam ca duminica nu mai apucam sa facem nimic daca baietii se intind prea mult la cantari..:)

   Dimineata surpriza, Mihai vine pe la 8 s am aintrebe daca mergem la catarat. Auzi intrebare??!? Pai cum sa nu? Intru in priza, mancat, impachetat, baietii strang cortul, etc ...dar abia pe la 9.30 ne urnim. O vreme calduroasa si un soare stralucitor ne-au insotit ...si toropit.

   Pastram echipele din seara precedenta, Mihai si Dinu intra in „Cezarica”,

 

eu aleg „Tabara 1989” [4A; -6 A0 (6+) – 3 lc] ca sa fim aproape. Traseul, mai dificil decat credeam ... sau eu mult mai obosit decat ma asteptam.

 Intrarea in traseu (in stanga sus zona "decupata")

 * Prima lungime pleaca frumos, usor spre stanga pe zona de unde parca a fost decupata o bucata de stanca (vezi foto); apoi o zona de grad 6 cam 10-15 metri si urmeaza un pasaj lejer la sfarsitul caruia se trece in micul horn din care se lasa la vale un valcel; regrupare lejera

* A doua lungime incepe cu o interesanta traversare de 3-4 metri usor ascendent, apoi traseul face un cot de 90 grade si urca pe un diedru usor lasat pe dreapta; pt mine a fost foarte greu sa gasesc prize convenabile asa ca am urcat tragand din greu de bucle si chiar folosind anoul pt odihna – este partea cea mai dificila a traseului (e cotata ca 6+ dar mie mi-a adus aminte de diedrul din „Cezar Manea” care e cotat cu 8 in unele descrieri –e adevarat ca e si usor surplombat); Regruparea este frumoasa, as spune „cu etaj”; eu am regrupat la un copac (la umbra), iar secundul s-a oprit 2-3 m mai jos pe un balcon lat, prevazut cu ancora.Aici deja avem contact vizual cu echipa din Cezarica.

*Lungimea a treia (de fapt nu mai mult de 25m) este relativ usoara, porneste

vertical apoi usor stanga catre hornuletul final care iese in creasta, varful fiind cativa metri la stanga 

Ooops ! Nevasta ! S-a intors din Buila ... m-a prins asupra faptului.

 

Ce sa fac daca nu pot sta departe de stanca? Vin imediat! Mai am de adus secundul si cealalta echipa sus si ..gata!

Uite, atata te iubesc!

  In ultima regrupare Mihai care se simtea obosit si toropit de soare a decis sa nu mai incerce pasul final dificil din „Cezarica” si facut si el lc 3 din traseul nostru

Mihai in hornul final

Capii rautatilor (..de coarda)

Bucurosi, ne-am promis sa revenim

Retargerea prin frumoasa padure plina de floricele

Mai multe fotografii  aici

­

Zile senine va doresc si la cat mai multe ture!