Galbinele (secundar) si Fisura Intrerupta

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.

Noiembrie (16), 2008

Participanti: Gabi, Liviu, Catalin

Valea Galbinele (fir secundar) - grad 1B

Fisura Intrerupta,  (3B, -6, 5A0, 2lc) 

Vreme extraordinara pentru noiembrie.Ne dorim ceva vai/creste/brane prin Bucegi. Ne hotaram sa mergem dar nu stim pe unde: sa fie vf Picaturii, v Galbinele cu braul Costilei, brana aeriana sau altceva?

Uite asa trece drumul si la intrarea in Busteni ne hotaram la V Galbinele, cu ideea de a iesi in braul Costilei si apoi vedem noi pe unde ne intoarcem.

Ziua frumoasa, poteca catre ref Costila cunoscuta....acum insa inundata de o mare de frunze ruginii, un covor in care te scufunzi pana aproape de glezne..ce mai, cu tot bocancul... superb!

Ajungem la refugiu si avem parte de un soare stralucitor. Aici are loc o scurta, dar decisiva, deviere de la planul initial si hotaram ca, desi nu aveam espadrilele, sa ne bagam putin in Tancul Ascutit, pe Fisura Intrerupta. Ar fi primul contact al lui Liviu si al lui Catalin cu cocoţul pe conglomerat.

Trebuie spus ca in bocanci este de-a dreptul interesanta catararea pe acest traseu...mai ales pt noi, mai degraba incepatori in ale catararii.

Primii metrii din traseu

 Un pasaj pe care asta vara la espadrile l-am facut roth, acum a necesitat putin trase de cuie

Partea cea mai buna a fost ca veselia era la ea acasa si glumele curgeau una dupa alta... parca eram inspirati de soarele ce ne incalzea duios...si asa au trecut 2-3 ore, la care mai tarziu ne vom gandi cu nostalgie.

 

Dupa mine, a venit Catalin..iata-l (prea) plin de avant ... noroc ca s-a asigurat in regrupare

Asigurarea de tanc a lui Catalin: 2 anouri in spituri, un anou la copac si 1 cabestan la un piton

Eu in regrupare... astept sa urce Liviu, filat de Catalin... frumos la soare, sus pe stanca

 Apare si Liviu.... zambitor, dar nu da drumul la prize

 Dupa ce rapelam din traseu ne hranim si ne hidratam pentru urmatoarea etapa a zilei.Trecut binisor de ora 2 dupa pranz, incepem urcusul spre Galbinele, traversam peste firul principal pentru a ajunge in cel secundar si ne minunam de prapadul facut de imensul bloc cazut din peretele Galbinele.

Intram pe firul vaii si urmeaza 3-4 saritori nu foarte dificile, dar care cer atentie si necesita diverse abordari si pozitii de atac (mai folosim si cordelina la urcatul bagajelor din spate si la asigurat secunzii)

Intrarea in firul secundar al Galbinelelor

Saritoare cu bolovan, tehnica aplicata de Liviu: te iau in brate, nu-ti dau drumul

Este randul meu

Soarele deja se duce spre apus, temperatura scade, iar stanca este foarte rece iar saritori inca mai sunt, chiar daca mai micute.

  Mi-a placut, firul vaii este ingust, forma de canion din loc in loc, mai prost este cu bolovanii ca se misca si grohotisul care curge catre capul celui de jos.

Urcam in strunga de la baza Coltului Galbinele, la obarsia Vaii Coltilor, apoi mergem putin la stanga pe creasta (spre V) si  ... se stinge lumina  ...   soarelui,  dar apar 2 stelute-luminite chiar langa mine... aha, mai degraba...pe capetele noastre...si cred ca sunt 3. Clar nu e vorba de iluminarea mintilor... dupa cum v-ati dat seama vorbim despre frontale.

 Asta,  tocmai cand cugetam pe unde sa coboram, traseul spre brana Costilei iesind in acel moment din calcul, cugetam intre v Coltilor, v Galbinele fir principal sau .. .inapoi. Sun un prieten, vb putin si decid...inapoi pe unde am venit, drumul cel mai scurt este cel cunoscut!

Si-acum ne aducem aminte de cele 2-3 ore minunat petrecute langa refugiu, la cocoţ   

Coborarea pe noapte este de-a dreptul interesanta si nerecomandata celor care nu au facut macar pe zi o coborare a unei vai de abrupt... echipati cam asa, ca Liviu

Echipat cu tot ce-i trebe

  Mergem la mare siguranta, descataram si rapelam de cateva ori

Descataram pe unde se poate

Rapeluri (4 sau 5 au fost )

Destul de prost cu ţancurile pe firul vaii, se misca toti bolovanii... stiam si am gasit cele 3 pitoane de rapel plus cativa braduti sau jnepeni simpatici si draguţi cu noi (asta numai dupa ce ne-am sfortat putin sa ajungem la ei pe versanti).

Catinel, catinel, fara graba la vale... apare si luna, iar lumina ei creeaza o atmosfera ireala in cetatea de piatra a Costilei. Trecerea de la bezna in care nu-ti vedeai degetele in fata ochilor la aceasta lumina de basm merita orice efort. Cuvintele mele sunt putine pentru a descrie peisajul.

Nu a fost luna plina... ci acea lumina putin obscura, care creaza umbre diafane....

Am mai ratacit poteca, am revenit si uite asa, la o ora dupa miezul noptii am ajuns in Busteni, ne-am urcat in masina, iar Liviu a inceput sportul lui preferat (sforaitul pe diferite tonuri )... bineinteles pentru a ma tine pe mine treaz la volan.

Zile senine