"Cand mai mergem cu Gabi la cabana, acolo la munte? "
Asta este intrebarea pe care Matei , baiatul meu, mi-o adresa spre sfarsit de saptamana. De aproape un an nu am mai auzit-o. Si ieri, da, tocmai ieri ... dintr-o data: Tati, noi cand mai mergem cu Gabi la cabana, acolo la munte?
In 2008,pe la sfarsit de octombrie ne-am (re)intalnit. Doi fosti colegi la aceeasi companie, dar pe care activitatile joburilor nu prea i-au intersectat in aceea vreme. Dupa multi ani de atunci, prin intermediul listei alpinet am aflat ca avem o pasiune comuna, muntele. Intamplarea a facut ca eu sa caut ceva sa slabesc iar ea sa aiba activitatea exact pe acest domeniu. Din cate am reusit noi sa o cunoastem in acesti cativa ani, Gabi avea trei mari directii: familia (nepoata, mama si sora), muntele si Herbalife. Pot spune ca mie si familiei mele ne-a schimbat viata, modul de viata. Sunt putine cuvintele prin care sa-mi pot exprima recunostinta. Iar ca mine sigur mai sunt mult persoane.
Daca astazi pot face trasee de alpinism tehnic, in parte i le datorez si ei. Lucrurile pe care le-am invatat de la ea, oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul ei ... si multe altele, nu pot fi uitate niciodata.
Trista zi de 23 octombrie 2010 m-a gasit in Fagaras. Mesajul primit pe telefon m-a lasat fara cuvinte, fara lacrimi, fara ganduri.
"Tati, cand mai mergem cu Gabi la cabana, acolo la munte?"
Ei bine, dragul meu, ... peste ceva timp vei intelege ca ea este acolo si ne va astepta mereu!
.
