Noiembrie 2011
Ileana, Adi, Gabi
Traseu de alpinism, cotatia clasica 3A
In 2011, am dedicat mai mult timp altor munti decat Bucegilor. Intr-o discutie cu Adi am decis sa mergem sa ne mai plimbam/cataram si pe conglomerat. Zis si
facut . Adi se astepta la traseele de la
refugiul Costila, eu aveam de gand creasta CG.
Pe la 09.00 plecam din Busteni catre refugiu, avem fiecare
rucsacul lui, destul de grei, cu planul de a face creasta si apoi a ajunge
pana la cabana Omu.
Ajungem 10:40 la refugiu facem o
pauza binemeritata (PAUZE LUNGI SI DESE),
 |
| Vf Picatura si strunga marelui V |
 |
| Ileana, la soare .... |
Pe la 11:15 o luam usor catre creasta. Incercam sa facem creasta prin intrarea directa. Ajungem la lantul de dinaintea
trecerii in Gabinele, imediat dupa lant
se vede un valcel ce pare ca te-ar scoate catre creasta. Adi pleaca viteaz, face
o asigurare la un brad si incearca pe stanga, dar nu merge; hai prin dreapta. Face
o traversare si incearca si prin dreapta. Se cam misca tot.
Intre timp eu ma intorc putin
(nu-mi mirosea a valcelul nostru pe acolo), si vad un alt valcel (cel corect)
inainte de lant si strig dupa ei. Aici incepe partea frumoasa a lucrurilor pentru
Adi : descatarat unde a facut o traversare si apoi a catarat la aderenta.
Inghetat, dupa 1 ora de stat in umbra sa-i astept (brrr....) plec imediat pe valcel asigurand la vegetatie. Pe jos urme de zapada si gheata. Ajungem la o fatza cazuta un pic spalata dar bine asigurata cu ancore. Ma duc eu cap, cataram si concomitent ca sa recuperam timpul de la valcelul gresit (unde am pierdut cam 2 ore). Trecem intr-o padurice de jnepeni, si iesim cumva in stanga acesteia. Nu sunt pitoane. Ne orientam catre un tavan de unde banuiesc eu ca incepe traseul. Inca o lc, asigurand la jnepeni, iar sub tavan gasim si ancore de regrupare. Suntem in catarare pe pintenul Costilei (in unele schite este inclus in creasta CG, in altele este tratat separat).
Pleaca Adi in prima lc, fara probleme, apoi trec eu cap. Este usor, apoi insa urmeaza o trecere pe partea
stanga, o traversare care imi da emotii. Nu am espadrilele, sunt cu adidasii de
approach (foarte buni, dar nu imi inspira aceeasi incredere sa merg la
aderenta). Nu reusesc sa trec, nu am acea siguranta …. Strig pe Adi, il aduc
langa mine si el trece foarte usor. Asadar ajungem in saua de unde ar pleca
creasta CG (daca nu luam in calcul si pintenul) ... acolo unde iese in creasta si Hornul din Peretele Costilei.
Pleaca Adi cap, eu nu ma simt prea
in largul meu. Dupa 2-3 lc trec eu cap mi-am mai revenit putin. Merg repede, avem
mult timp de recuperat. Catararea este
frumoasa, desi conglomeratul nu imi da aceeasi siguranta ca si calcarul. Insa
prizele mici si fine (mai ales de picior) sunt sarea si piperul.
Fac si eu 2 lungimi, ajungem in
zona cea mai tehnica si-l las pe Adi de data asta. Trece repede si urmam si noi,
incearca sa lege 2 lc dar dupa traversare se opreste din cauza frecarii
corzilor. Ileana incearca sa faca poze dar este déjà rece, seara este langa noi
si ne grabim, ne grabim…
In lumina amurgului preiau eu conducerea,
am mai mare experienta la balaurit pe intuneric. Merg pe langa creasta,
asigurand la jnepeni.
Acum déjà este intuneric de-a binelea si nu sunt foarte
sigur unde ne aflam, insa trebuie sa mergem tot in sus, nu? Iar cerul instelat
(insa fara luna) este superb!
Usurel, cu multa
atentie (deci si destul de incet) urc o fatza neprietenoasa, dar cu cativa jnepeni pentru asigurari apoi dau de o treapta stancoasa. Or fi pitoane dar
cine sa le mai vada? Un friend, dublat cu un anou la un tzanc imediat .. si
hopa-sus, am trecut. Deja nu mai este nevoie de asigurari, sunt pe culmea ce
iese in BMC (brana mare a costilei)
Aici vedem limbi de zapada pe BMC
catre hornul lui Gelepeanu, eu stiu o iesire mai rapida direct din brau, dar
este noapte si nu-mi prea vine. Pana la urma o luam cu atentie spre horn iar la fiecare traversare
a limbilor de zapada de pe BMC am cate o strangere de inima. Noroc ca sunt urme, chiar daca zapada este inghetata. Aceasta zona este una
cu amintiri tragice si dureroase pentru mine.
Iesim in platou si rasuflam
usurati. Mai avem de mers pana la Omu, insa de acum incolo este doar o proba de
vointa si de tropait. La releu, cineva ne imbie sa ramanam acolo peste noapte,
insa noi vrem sa ne tinem de promisiune si sa nu incurcam oamenii, asa ca
multumim si mergem mai departe. Ajungem la Omu pe la ora 22.00 (dupa 13 ore de
traseu) sub un cer instelat cum doar la munte poti vedea!
A doua zi dupa ce admiram in toate
cele 4 zari coboram pe v Cerbului, rapid si usor.
Zile senine!
un traseu lung ce necesita si o plecare matinala...am facut doar Pintenul Costilei(iarna) si mi-a placut, mai ales traversarea expusa de care ziceai. Adica hornul din stinga imediat dupa Pinten este Hornul din Per Costilei? Eu l-am coborit in ianuarie, dar conform schitelor stiu ca iese mult mai sus, linga Tavane si Domn Prof. vreau sa repet zona, sint curios la continuarea de dupa Pinten, avantaj iarna daca pe galbenele e zapada mare. Marfa tura voastra, am fost si eu la ref de 8nov dar coechipierul nu a vrut decit trasee in Ascutit....
RăspundețiȘtergere