Gabi, Liviu si Marian
Vf. Picatura, un magnet al Bucegilor ne-a atras irezistibil. In plan aveam toata creasta insa ploaia ne-a stricat planurile.
Eu si Liviu venim din Bucuresti, in Busteni n eintalnim cu Marian si plecam. Marian stie un drum direct pe seaca caraimanului, diferit de cel clasic.
Ajungem in valcelul picaturii, un balauris verde si des ....
Ajungem in sfarsit si la braul subtire. Eu cu ochii la tot ceea ce se vedea in jurul meu nu observ prea multe detalii si in curand ma trezesc in fata grotei lui Comanescu.
Cataram putin, urcam hornul cu zade si apoi vine randul catararii pe vf Picatura, dupa ce trecem de fereastra.
Pe vf Picatura:
Privelisti extraordinare, dar si floricele de inaltime:
In continuare se ridica Fatza inalta si fatza Hornurilor:
Deja norii incep sa se adune.
Rapelam in strunga marelui V iar de acolo mergem in vf Strungii.Insa de peste peretele V Albe se apropie un nor negru si amenintator
Marian face rapelul dirijat, urmeaza Liviu, iar cand plec eu se dezlantuie urgia. Grindina cat bobul de fasole, eu sunt prins in rapel insa nu ma pot misca deorece grindina imi biciuie mainile si stau ascuns cat pot sub casca si geaca.
Decizia nu poate fi decat una singura, retragerea prin Albisoara Turnurilor. Rapel dupa rapel prin noroi si apa cum numai pe albisoare poti intalni.
Dupa putin timp suntem cu totii uzi pana la piele. Liviu spunea ca asa frig nu a mai trait niciodata, nici macar iarna.
Liviu, infrigurat:
