Galbinele (secundar) si Fisura Intrerupta

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.

Noiembrie (16), 2008

Participanti: Gabi, Liviu, Catalin

Valea Galbinele (fir secundar) - grad 1B

Fisura Intrerupta,  (3B, -6, 5A0, 2lc) 

Vreme extraordinara pentru noiembrie.Ne dorim ceva vai/creste/brane prin Bucegi. Ne hotaram sa mergem dar nu stim pe unde: sa fie vf Picaturii, v Galbinele cu braul Costilei, brana aeriana sau altceva?

Uite asa trece drumul si la intrarea in Busteni ne hotaram la V Galbinele, cu ideea de a iesi in braul Costilei si apoi vedem noi pe unde ne intoarcem.

Ziua frumoasa, poteca catre ref Costila cunoscuta....acum insa inundata de o mare de frunze ruginii, un covor in care te scufunzi pana aproape de glezne..ce mai, cu tot bocancul... superb!

Ajungem la refugiu si avem parte de un soare stralucitor. Aici are loc o scurta, dar decisiva, deviere de la planul initial si hotaram ca, desi nu aveam espadrilele, sa ne bagam putin in Tancul Ascutit, pe Fisura Intrerupta. Ar fi primul contact al lui Liviu si al lui Catalin cu cocoţul pe conglomerat.

Trebuie spus ca in bocanci este de-a dreptul interesanta catararea pe acest traseu...mai ales pt noi, mai degraba incepatori in ale catararii.

Primii metrii din traseu

 Un pasaj pe care asta vara la espadrile l-am facut roth, acum a necesitat putin trase de cuie

Partea cea mai buna a fost ca veselia era la ea acasa si glumele curgeau una dupa alta... parca eram inspirati de soarele ce ne incalzea duios...si asa au trecut 2-3 ore, la care mai tarziu ne vom gandi cu nostalgie.

 

Dupa mine, a venit Catalin..iata-l (prea) plin de avant ... noroc ca s-a asigurat in regrupare

Asigurarea de tanc a lui Catalin: 2 anouri in spituri, un anou la copac si 1 cabestan la un piton

Eu in regrupare... astept sa urce Liviu, filat de Catalin... frumos la soare, sus pe stanca

 Apare si Liviu.... zambitor, dar nu da drumul la prize

 Dupa ce rapelam din traseu ne hranim si ne hidratam pentru urmatoarea etapa a zilei.Trecut binisor de ora 2 dupa pranz, incepem urcusul spre Galbinele, traversam peste firul principal pentru a ajunge in cel secundar si ne minunam de prapadul facut de imensul bloc cazut din peretele Galbinele.

Intram pe firul vaii si urmeaza 3-4 saritori nu foarte dificile, dar care cer atentie si necesita diverse abordari si pozitii de atac (mai folosim si cordelina la urcatul bagajelor din spate si la asigurat secunzii)

Intrarea in firul secundar al Galbinelelor

Saritoare cu bolovan, tehnica aplicata de Liviu: te iau in brate, nu-ti dau drumul

Este randul meu

Soarele deja se duce spre apus, temperatura scade, iar stanca este foarte rece iar saritori inca mai sunt, chiar daca mai micute.

  Mi-a placut, firul vaii este ingust, forma de canion din loc in loc, mai prost este cu bolovanii ca se misca si grohotisul care curge catre capul celui de jos.

Urcam in strunga de la baza Coltului Galbinele, la obarsia Vaii Coltilor, apoi mergem putin la stanga pe creasta (spre V) si  ... se stinge lumina  ...   soarelui,  dar apar 2 stelute-luminite chiar langa mine... aha, mai degraba...pe capetele noastre...si cred ca sunt 3. Clar nu e vorba de iluminarea mintilor... dupa cum v-ati dat seama vorbim despre frontale.

 Asta,  tocmai cand cugetam pe unde sa coboram, traseul spre brana Costilei iesind in acel moment din calcul, cugetam intre v Coltilor, v Galbinele fir principal sau .. .inapoi. Sun un prieten, vb putin si decid...inapoi pe unde am venit, drumul cel mai scurt este cel cunoscut!

Si-acum ne aducem aminte de cele 2-3 ore minunat petrecute langa refugiu, la cocoţ   

Coborarea pe noapte este de-a dreptul interesanta si nerecomandata celor care nu au facut macar pe zi o coborare a unei vai de abrupt... echipati cam asa, ca Liviu

Echipat cu tot ce-i trebe

  Mergem la mare siguranta, descataram si rapelam de cateva ori

Descataram pe unde se poate

Rapeluri (4 sau 5 au fost )

Destul de prost cu ţancurile pe firul vaii, se misca toti bolovanii... stiam si am gasit cele 3 pitoane de rapel plus cativa braduti sau jnepeni simpatici si draguţi cu noi (asta numai dupa ce ne-am sfortat putin sa ajungem la ei pe versanti).

Catinel, catinel, fara graba la vale... apare si luna, iar lumina ei creeaza o atmosfera ireala in cetatea de piatra a Costilei. Trecerea de la bezna in care nu-ti vedeai degetele in fata ochilor la aceasta lumina de basm merita orice efort. Cuvintele mele sunt putine pentru a descrie peisajul.

Nu a fost luna plina... ci acea lumina putin obscura, care creaza umbre diafane....

Am mai ratacit poteca, am revenit si uite asa, la o ora dupa miezul noptii am ajuns in Busteni, ne-am urcat in masina, iar Liviu a inceput sportul lui preferat (sforaitul pe diferite tonuri )... bineinteles pentru a ma tine pe mine treaz la volan.

Zile senine

Vf. Picatura

Iulie 2008
Gabi, Liviu si Marian


Vf. Picatura, un magnet al Bucegilor ne-a atras irezistibil. In plan aveam toata creasta insa ploaia ne-a stricat planurile.
Eu si Liviu venim din Bucuresti, in Busteni n eintalnim cu Marian si plecam. Marian stie un drum direct pe seaca caraimanului, diferit de cel clasic.
Ajungem in valcelul picaturii, un balauris verde si des ....

Ajungem in sfarsit si la braul subtire. Eu cu ochii la tot ceea ce se vedea in jurul meu nu observ prea multe detalii si in curand ma trezesc in fata grotei lui Comanescu.

Cataram putin, urcam hornul cu zade si apoi vine randul catararii pe vf Picatura, dupa ce trecem de fereastra. 
Pe vf Picatura:

Privelisti extraordinare, dar si floricele de inaltime:

In continuare se ridica Fatza inalta  si fatza Hornurilor:

 Deja norii incep sa se adune.

Rapelam in strunga marelui V iar de acolo mergem in vf Strungii.Insa de peste peretele V Albe se apropie un nor negru si amenintator

Marian face rapelul dirijat, urmeaza Liviu, iar cand plec eu se dezlantuie urgia. Grindina cat bobul de fasole, eu sunt prins in rapel insa nu ma pot misca deorece grindina imi biciuie mainile si stau ascuns cat pot sub casca si geaca.

Decizia nu poate fi decat una singura, retragerea prin Albisoara Turnurilor. Rapel dupa rapel prin noroi si apa cum numai pe albisoare poti intalni.

Dupa putin timp suntem cu totii uzi pana la piele. Liviu spunea ca asa frig nu a mai trait niciodata, nici macar iarna.

Liviu, infrigurat:

Din V Alba fara probleme inapoi si asta fuse.

Creasta Generalului

Martie 2008
Gabi ,Liviu si Mihai

Mihai ma batea la cap sa-l duc in General. Si eu si el eram la inceputuri in catarare dar eu mai facusem 2 lc si se punea ca eu il stiu cel mai bine dintre noi  :) .

Apare o oportunitate pe duminica si bag un  mes catre Mihai. Liviu ne spune ca se baga si el...Ideal ar fi fost sa fim in echipe de cate 2, dar vom merge si asa...un cap de coarda si 2 secunzi.Dimineata la 7 si am pornit spre Predeal.  In jur de ora 9 eram aproape de Predeal si am vazut ca ninsese ceva prin zona.Sper ca nu si in Cheile Rasnoavei...
Coboram pe serpentine, ajungem la Cabana Cheia si intram pe drumul forestier care duce catre Rasnoave. Pe aici nu ajunsese zapada si aveam toate motivele sa fim optimisti. Ajungem la "baza", ne echipam si ne pregatim sa intram pe traseu. La putin timp dupa noi ajung inca vreo 2-3 masini cu cataratori...lume multa la catarat azi :)

Plec eu cap de coarda, iar Mihai si Liviu vor fi secunzi. In prima lungime nu am probleme, doar la pasul de traversare catre dreapta ma trag de sfoara de acolo. Ajung si secunzii si pregatim lungimea urmatoare.

Dau mai departe, mi se pare mai usor decat prima lungime.

Mihai ma fileaza, pare serios si atent  ... sper ca asa si este  :)

 In a  doua regrupare incep din nou sa trag de corzi. Nu stiam ca partea cea mai obositoare a mersului cu 2 secunzi este trasul de corzi. Muncesti de-ti sar capacele ...

Duypa 2lc si jumatate se termina cataratul propriu-zis si s epoate merge neasigurat pe niste pante foarte abrupte, dar cu multi copaci, apoi pe crestulita...f frumos. Se poate renunta la papuceii de catarat.

Ajunsi la cablurile de bungee-jumping incepe via ferrata. Noi facem pauza dupa primul tronson de via ferata, este un loc mare cu privelisti spre Bucegi, ai si puncte de asigurare personala la cabluri.
Urmeaza inca 2 tronsoane de via ferata, la una dintre ele am mai scos coarda simtindu-ne obositi.

Cam asa arata tronsoanele de via ferata intalnite:

Urcam si avem noi unghiuri asupra Bucegilor

Se lasa seara, noi am mers foarte incet , gustand din fiecare priveliste si din fiecare bucatica de piatra atinsa.

Un ultim asalt si iata-ne ajunsi si la cruce!!! Obositi dar foarte fericiti!

La coborare suntem primiti cu covorul ... nu, nu rosu..ci cu cel alb al ghioceilor

Zile senine!

Seaca dintre Clai

Ianuarie 2008
Gabi si Liviu

Lucrurile au stat astfel:

Am urcat Seaca dintre Clai si a inceput sa ninga puternic. Am iesit in braul lui Raducu si pt a evita avalansa am facut traverseele cat mai sus posibil, asta ne-a scos insa din brau, in sus, noi eram deasupra braului si fiind noapte nu am mai gasit re-intrarea in brau.
Am ratat ruptura de panta a poteci si ne-am bagat in coclauri.
Am stat si ne-am miscat “pe loc” cam 2-3 ore pana cand i-am vazut pe cei de la salvamont venind pe acolo pe unde banuiam, dar erau la ceva distanta, pe un alt versant
Ne-au vazut si ei si ne-au spus la telefon sa coboram pana la ei (probabil au crezut ca suntem totusi in traseu, desi eu am insistat ca am iesit din traseu);
Aici s-a produs ruptura: noi am coborat pe acolo pe unde ne blocaseram cand i-am sunat (pentru ca intr-acolo se vedeau luminitile), si am ajuns in aceeasi fundatura, mai sus de brau; intre timp ei au continuat sa urce (probabil crezand ca ne vom intalni) si au luat-o in partea opusa unde eram noi; si au tot mers; noi am revenit la locul in care-i vazusem dar … am aflat apoi ca s-au tot dus spre partea dinspre clai…dupa carea venit negura si nu s-a mai vazut nimic
Cand au aflat ca avem echipament de alpinism (nu stiu de nu au intrebat de la inceput / nu stiu de ce nu le-am spus de la inceput) ne-au spus sa o luam frumusel pe prima vale in jos ca ne descurcam noi; cum nu mai aveam de ales asta am facut
Initial nu am dorit sa o iau pe prima vale in jos pt ca nu cunosteam zona comorilor, plus zapada mare si risc de avalansa … de aceea am si sunat la salvamont, sa iesim pe cea mai sigura cale (acum daca ma gandesc, era acelasi lucru daca nu sunam, ba chiar poate nu mai era atata valva si tel la familie si etc)

Valea Adanca - partial

Ianuarie 2008
Gabi, Costin, Razvan

Pana la adaugarea relatarii mele,  puteti citi versiunea lui Costin:

http://incomprehensible4you.wordpress.com/rapoarte-de-tura/200801-valea-adanca/